Vrem-nu vrem...tot 'aici' ajungem!
marți, 20 mai 2008
luni, 19 mai 2008
Scrisoare către Făt Frumos
Am crezut că, într-o zi, buzduganul va lovi în uşa mea şi am să ies să te îmbrăţişez. Aş fi vrut să-ţi revăd calul alb. Mi-ai promis că îl voi călări cândva... Şi acum, când, în sfârşit, aş fi putut... Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de maşini... Mi-ai spus că trebuie să creştem mari şi să luptăm cu toţi zmeii din lume, dar nimeni nu mai vrea să lupte, Făt Frumos... Oamenii nu au timp să mai fie viteji... unii dintre ei spun că viaţa e o luptă, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câştigat sau a pierdut... Mi-ai promis că o să mă înveţi ce e onoarea, Făt Frumos... dar oamenii nu prea folosesc acest cuvânt... nici în reclame nu l-am prea auzit... foarte rar, prin filme, dar mereu se găseşte câte unul care spune că eşti un prost dacă ai onoare... Ai plecat şi nu m-ai lămurit...
În fiecare seară, mulţi dintre noi ajungem în acelaşi loc, Făt Frumos... nişte case mici... iar eu ştiu sigur că am fost în castelul tău când eram mic... mi-ai spus că nu pot sta mult, pentru că venea zmeul şi trebuia să te lupţi cu el... şi toţi oamenii fac aceleaşi lucruri... Cei care sunt singuri intră în casă, aruncă nişte chei pe masă şi se duc la frigider, scot o sticlă de acolo şi beau din ea şi se uită în gol... Apoi se trezesc ca dintr-un vis şi se duc în altă cameră, unde se aşază pe o canapea şi dau drumul la televizor... Mii de oameni fac aceleaşi lucruri, în acelaşi timp, seară de seară, în aceleaşi case mici, Făt Frumos...
Am fi putut fi singuri, Făt Frumos... Mi-ai promis că nu vor fi două nopţi în care să dorm în acelaşi loc, Făt Frumos... că o să zburăm peste munţi, călare pe caii noştri albi şi vom călători în acelaşi timp cu stelele, şi unde vom vedea o luminiţă cât de mică, acolo vom coborî şi vom înnopta... M-am gândit că s-ar putea să nu pot zbura, Făt Frumos, dar eram sigur că voi călători... Şi luminiţe sunt peste tot, Făt Frumos, asta mă doare... nici măcar nu ar fi trebuit să le căutăm... e mult mai simplu decât pe vremea ta, şi tu nu eşti aici... Ai spus că trebuie să facem ocolul pâmântului şi să răspândim Binele în lume, dar nu mi-ai explicat ce înseamnă Binele... Nu ai apucat... Tu ştii cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu Binele... ?... Mă enervezi, Făt Frumos, pentru că eşti iresponsabil... m-ai lăsat cu ochii in soare... Vreau să fac tot ce făceai tu şi să trăiesc cum trăiai tu, Făt Frumos, şi să îi învăţ şi pe alţii... Prietenii mei trebuiau să mă ajute, nu Făt Frumos...
Trebuia să plecăm împreună la drum... Iar eu trebuia să ştiu să îi găsesc şi să ştiu să îi aleg, nu, Făt Frumos?... Ei bine, află că sunt singur, Făt Frumos... Şi tu nu eşti aici... Fomilă, Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă... Ei bine, află că sunt înconjurat de nişte idioţi în costume gri cu care mă văd în fiecare miercuri la mall şi care cântă cântece despre bere şi nici măcar nu-şi mai amintesc de tine... îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosînzeana, dar că de tine nu-şi aduc aminte... şi râd, Făt Frumos, râd de tine, râd de mine...
Ar fi trebuit să fii aici, laşule... să ne înveţi să luptăm... să ne vorbeşti despre onoare şi prietenie... să ne povesteşti despre sacrificiu... Ar fi trebuit să ramâi aici, ca să te poţi apăra, Făt Frumos, pentru că eu nu o pot face în locul tău, pentru că nu m-ai învăţat, Făt Frumos... ai plecat ca un laş, Făt Frumos... şi nu ne-ai învăţat nimic... Ai fi putut măcar să îmi spui cum ai făcut să o iubeşti doar pe ea, Făt Frumos... O singură fată... Măcar atât, Făt Frumos, pentru că eu ştiu că ea te-a ajutat mult... Cum ai reuşit să iubeşti o singură femeie... Te urăsc, Făt Frumos, te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume...
Tastez numele tău şi mii de pagini îmi vorbesc despre tine... Şi tu nu eşti nicăieri, Făt Frumos... Şi nici măcar Zmeul nu mai e printre noi... Aşa aş fi fost sigur că ai existat... Ai plecat, Făt Frumos, şi ai luat cu tine şi Binele şi Răul... Te urăsc, Făt Frumos... Te urăsc!
sâmbătă, 17 mai 2008
vineri, 16 mai 2008
Nu te vom uita niciodata!
Primul lui motor a fost un Simson. Adi abia terminase scoala de A si deja purta duduitul tipic monocilindrului nemtesc prin tot orasul. Cu greu ii mai incapea zambetul sub casca - luase fierul inaintea carnetului si-l incercase pe strazi laturalnice. Cu Nepra cumparata mai tarziu si chopperita apoi temeinic a ajuns sa "alerge", in sfarsit, in loc sa mearga mosnegeste. Cine era sa stie ca nu viteza ii va fi cel mai mare dusman, ci o clipa de neatentie din partea altcuiva...Adrian Serdare (zis "Droghy", de zapacit si naiv, nu de altceva) a fost prietenul tuturor motorizatilor din Iasi. Nu-si aduce nimeni aminte sa se fi certat "pe bune" cu cineva vreodata, iar pe saua din spate a motocicletei lui era intotdeauna loc pentru vreo "domnita aflata la ananghie".
Adi, stim ca te uiti acum in jos, spre noi, si ca zambesti putin contrariat - inca nu stii ce cauti in locul acela luminos in care te afli, la ce adunare cereasca de motociclisti ai fost chemat. Cand ai sa te vezi insa ruland pe asfaltul fara cusur si ai sa-ti dai seama ca benzina nu ti se termina niciodata, ai sa zambesti multumit si ai sa ne faci semn cu farul, dintre stele sau dintre vise. A ramas-bun, a salut, a chemare...
Drum bun, prieten drag!
joi, 15 mai 2008
EMO!
Cum sa fi EMO? De ce sa fi EMO?
M-am uitat aseara la Mircea Badea care a comentat cate ceva despre ‘generatia emo’, si la Un show pacator, unde Capatos a avunt invitati, printer altii, si niste “Emo Kids”. Am ramas surprins sa aflu ce mod impertinent de gandire au astia (emo)…cum e posibil sa gandesti asa?
Frate viata e de cacat, hai sa ne ‘spargem capu’ eventual ne taiem si venele-in lung k e mai cul (stiu..cool), si obligatoriu tre sa aratam penibil imbracati cu niste freze de loseri ca altfel nu se uita lumea la noi. Si evident tre sa plangem ca doar suntem EMO (-emotivi-). Daca nu plangi nu esti “tru”!
Cam asa ajung unii sa gandesca si sa se comporte..dupa parerea mea..strict din lipsa de alternative, si asta dc? pentru ca sunt limitati intelectual (…prosti, tampiti, nebuni…). Majoritatea sunt ‘copii de bani gata’…(app. Sa te imbraci asa penibil si sa-ti faci freza aia odioasa la hairstylist costa ‘doar’ 1000-1500lei), sunt acei copii care sunt frustrati si se ‘bucura’ de o lipsa acuta de atentia din partea celorlalti si ‘adoptand’ stilul EMO vor sa atraga atentia celor din jur, vor sa iasa in evidenta cu ceva, vor sa fie ‘altfel’…sa fie “TRU”
“AM 12 ANI SI VREAU SA MOR!”..cam asa suna aseara titlul emisiunii lui Dan Capatos, legata de curentul EMO...de ce sa vrei asa ceva? De ce sa ajungi in situatia asta? Se spunea aseara in emisiune ca o mare parte din vina o au parintii acestora, prin faptul ca nu le acorda suficienta atentie si nu le inteleg problemele! Eu nu sunt deacord! Pai ce sa mai spunem de cei care, cresc fara parinti, de cei de la tara care la 12 ani sunt satui de sapa si de munca, cu animalele (la proriu)..copiii aia nu mai au probleme?sunt intelesi de toata lumea?se bucura de o copilarie normala? NU! Si totusi nu ajung sa se drogheze, sa se sinucida, sa se mutileze..nu devin EMO! De ce? Pentru ca ei au ceva creier in cap, pentru ca ei au puterea sa lupte si sa infrunte greutatile viatii, pentru ca ei la primu obstacol nu incep sa planga ( sa fie ‘EMOtivi’)…pentru ca nici nu au timp pentru asta!
Ba astia…voi ati auzit de mare? De munte? De iesit la o bere cu prietenii? De iesit in parc, la un film sau sa faceti sport? Stiti cine a castigat campionatul de fotbal anul asta?
TREZITI-VA BA LA REALITATE! VIATA POATE FI SI ALTFEL!
Auzi…..EMO!
M-am uitat aseara la Mircea Badea care a comentat cate ceva despre ‘generatia emo’, si la Un show pacator, unde Capatos a avunt invitati, printer altii, si niste “Emo Kids”. Am ramas surprins sa aflu ce mod impertinent de gandire au astia (emo)…cum e posibil sa gandesti asa?
Frate viata e de cacat, hai sa ne ‘spargem capu’ eventual ne taiem si venele-in lung k e mai cul (stiu..cool), si obligatoriu tre sa aratam penibil imbracati cu niste freze de loseri ca altfel nu se uita lumea la noi. Si evident tre sa plangem ca doar suntem EMO (-emotivi-). Daca nu plangi nu esti “tru”!
Cam asa ajung unii sa gandesca si sa se comporte..dupa parerea mea..strict din lipsa de alternative, si asta dc? pentru ca sunt limitati intelectual (…prosti, tampiti, nebuni…). Majoritatea sunt ‘copii de bani gata’…(app. Sa te imbraci asa penibil si sa-ti faci freza aia odioasa la hairstylist costa ‘doar’ 1000-1500lei), sunt acei copii care sunt frustrati si se ‘bucura’ de o lipsa acuta de atentia din partea celorlalti si ‘adoptand’ stilul EMO vor sa atraga atentia celor din jur, vor sa iasa in evidenta cu ceva, vor sa fie ‘altfel’…sa fie “TRU”
“AM 12 ANI SI VREAU SA MOR!”..cam asa suna aseara titlul emisiunii lui Dan Capatos, legata de curentul EMO...de ce sa vrei asa ceva? De ce sa ajungi in situatia asta? Se spunea aseara in emisiune ca o mare parte din vina o au parintii acestora, prin faptul ca nu le acorda suficienta atentie si nu le inteleg problemele! Eu nu sunt deacord! Pai ce sa mai spunem de cei care, cresc fara parinti, de cei de la tara care la 12 ani sunt satui de sapa si de munca, cu animalele (la proriu)..copiii aia nu mai au probleme?sunt intelesi de toata lumea?se bucura de o copilarie normala? NU! Si totusi nu ajung sa se drogheze, sa se sinucida, sa se mutileze..nu devin EMO! De ce? Pentru ca ei au ceva creier in cap, pentru ca ei au puterea sa lupte si sa infrunte greutatile viatii, pentru ca ei la primu obstacol nu incep sa planga ( sa fie ‘EMOtivi’)…pentru ca nici nu au timp pentru asta!
Ba astia…voi ati auzit de mare? De munte? De iesit la o bere cu prietenii? De iesit in parc, la un film sau sa faceti sport? Stiti cine a castigat campionatul de fotbal anul asta?
TREZITI-VA BA LA REALITATE! VIATA POATE FI SI ALTFEL!
Auzi…..EMO!
marți, 13 mai 2008
duminică, 11 mai 2008
Ne conformam?!
Ne conformam. Cred ca asta ar fi esenta existentei noastre, respectam regulile!
Fie ca vorbim de reguli de circulatie, de regulile comportamentului in societate, de regulile locului de munca, de relulile de politete, asta am invatat sa facem, sa ne conformam...
Ok, nu toti, marea majoritate. Ok, nu de fiecare data si nu toti la fel, fiecare respecta regulile pe care si le-a insusit sau pe care le considera ‚mai importante’!
Uite, luand drept exemplu regulile fixate de societate in relatia baiat-fata, barbat-femeie:
-iti cere numarul de telefon. Nu i-l dai, ca nu se face…si te conformezi regulii conform careia aia care da numarul din prima e usuratica.
-iesiti in oras prima data si vrea sa te sarute la despartire…dar tu nu-l saruti, ca nu se face, respecti alta regula cu toate ca buzele tale ard de dorinta unui sarut fierbinte
-te vezi cu el a nu-stiu-cata-oara si iti pune mana pe fund…Tu sari ca arsa si-l ‚servesti’ cu o replica dura sau chiar o ‚apostrofare’ fizica, ca “nu se face”… cu toate ca fundul tau, sanii tai, si alte parti ale corpului tau tanjesc dupa o atingere si-o mangaiere…
Si tot asa, urmand regulile impuse de altii, de alte curente, de alte timpuri, pui un zid intre tine si fericirea ta. Caci sa nu crezi ca fericirea este adusa de lucrurile mari. Au si ele un aport dar…lucrurile mici si ‚ordinare’ te fac fericit. Caci mai multe lucruri mici fac dintr-o zi banala, una buna, mai multe zile bune fac o saptamana buna…saptamani adunate care fac luni bune, ani buni…o viata buna.
Ai stat vreodata sa te gandesti cate lucruri mici ti-ai dorit si nu ai ajuns sa le faci pentru ca te conformezi voit sau nu, constient sau nu, unor reguli impuse de altii?
NU UITA ca lucrurile mici reprezinta esenta vietii, nu uita ca „o lumare poate face oricand ceea ce nu poate face soarele niciodata: sa lumineze noaptea”!
Fie ca vorbim de reguli de circulatie, de regulile comportamentului in societate, de regulile locului de munca, de relulile de politete, asta am invatat sa facem, sa ne conformam...
Ok, nu toti, marea majoritate. Ok, nu de fiecare data si nu toti la fel, fiecare respecta regulile pe care si le-a insusit sau pe care le considera ‚mai importante’!
Uite, luand drept exemplu regulile fixate de societate in relatia baiat-fata, barbat-femeie:
-iti cere numarul de telefon. Nu i-l dai, ca nu se face…si te conformezi regulii conform careia aia care da numarul din prima e usuratica.
-iesiti in oras prima data si vrea sa te sarute la despartire…dar tu nu-l saruti, ca nu se face, respecti alta regula cu toate ca buzele tale ard de dorinta unui sarut fierbinte
-te vezi cu el a nu-stiu-cata-oara si iti pune mana pe fund…Tu sari ca arsa si-l ‚servesti’ cu o replica dura sau chiar o ‚apostrofare’ fizica, ca “nu se face”… cu toate ca fundul tau, sanii tai, si alte parti ale corpului tau tanjesc dupa o atingere si-o mangaiere…
Si tot asa, urmand regulile impuse de altii, de alte curente, de alte timpuri, pui un zid intre tine si fericirea ta. Caci sa nu crezi ca fericirea este adusa de lucrurile mari. Au si ele un aport dar…lucrurile mici si ‚ordinare’ te fac fericit. Caci mai multe lucruri mici fac dintr-o zi banala, una buna, mai multe zile bune fac o saptamana buna…saptamani adunate care fac luni bune, ani buni…o viata buna.
Ai stat vreodata sa te gandesti cate lucruri mici ti-ai dorit si nu ai ajuns sa le faci pentru ca te conformezi voit sau nu, constient sau nu, unor reguli impuse de altii?
NU UITA ca lucrurile mici reprezinta esenta vietii, nu uita ca „o lumare poate face oricand ceea ce nu poate face soarele niciodata: sa lumineze noaptea”!
Am 'furat' apusul!
Dupa un rasarit superb la malul marii, acum am asistat la o alta 'dovada' a frumusetii naturii...apusul!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
