La miezul noptii, cladirea era acoperita in intuneric, cu exceptia unei singure lumini la fereastra unei garsoniere la parter...
In asemenea circumstante, cel mai adesea claxonam o data sau de doua ori, asteptam un minut sau doua si daca nu iesea nimeni plecam...
Dar am vazut in ultimul timp multi oameni care depindeau de taxi, la acea ora, ca fiind singurul lor mod de transport... Deci am mers si-am batut la usa. ” Doar un minut” raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta.
Auzeam ceva tras de-a lungul holului. Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. Un barbat mic de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta un costum sobru, bine aranjat cu o cravata impecabila si o palarie care aducea cu stilul anilor ’40. Langa el avea o valiza mica.
“Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?” intreba el.
Am dus valiza la masina si m-am intors sa il ajut. El m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea.
“Nu e mare lucru” i-am zis eu...“Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata”
“Oh, esti un baiat asa de bun!” zise el.
Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat:
“Ai putea sa conduci prin centrul orasului?”
“Nu este calea cea mai scurta” am raspuns rapid.
“Oh, nu conteza” spuse el. “Nu ma grabesc. Eu acum merg spre ospiciu…”.
M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ii erau scanteitori…
“Nu mi-a mai ramas nimeni din familie…” a continuat atunci. “Doctorul spune ca nu mai am mult timp…”
In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit.
“Pe ce ruta ati vrea sa merg?” am intrebat.
Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata lucrase ca operator pe lift. Am condus prin cartierul unde el si sotia lui locuiau cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans cu fetele. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si statea acolo in intuneric, contempland in tacere.
Cum prima geana de soare se arata la orizont, mi-a spus dintr-odata: “Sunt obosit… Hai sa mergem.”
Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse. Era o cladire ieftina, o casa mica, cu un drum anevoios si o parcare care trecea pe sub o portita. Doi oameni au venit spre taxi cum am ajuns acolo. Erau atenti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea barbatul. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa.
“Cat iti datorez?”a intrebat, in timp ce-si cauta portmoneul.
“Nimic” am zis.
“Asa ceva nu se poate! Tu din ce traiesti?”
“Nu va faceti griji… sunt si alti pasageri” am raspuns.
Aproape fara sa ma gandesc i-am intins mana sa il salut. El m-a strans cu putere..
I-am strans mana si am plecat in lumina diminetii.
In spatele meu, o usa se inchidea… Era sunetul de incheiere al unei vieti…
Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea. Si nici altadata. A fost ultima mea cursa. Am condus pierdut in ganduri… Pentru tot restul zile de-abia am putut vorbi.
Ce ar fi fost daca batranelul acela ar fi dat peste un taximetrist manios, sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura? Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?
Uitandu-ma in urma, nu cred ca am facut ceva mai simplu si mai important in intreaga mea viata.
miercuri, 18 iunie 2008
joi, 12 iunie 2008
Viata!
"Viaţa este o sumă de oportunităţi. O sumă care tinde spre infinit.
O POVESTE DE DRAGOSTE CA IN BASME.
Viaţa înseamnă mai mult decât un cap plecat şi o privire plină de regrete. Viaţa este tot ceea ce avem mai bun. Si atunci de ce să renunţi la visul tău? Pentru ce sau pentru cine? Se merita să îi vezi pe alţii cum îşi ating obiectivele în timp ce tu îţi faci griji? Lacrima pe care ai vărsat-o ieri este zâmbetul zilei de mâine. Este experienţa care te-a întărit şi care ţi-a tras perdeaua de pe ochi. Ţi-a deschis drumul către victorie. De tine depinde dacă te focusezi pe un avion care cade sau pe cele câteva zeci de mii care aterizează în siguranţă. Tu decizi dacă îţi păstrezi calmul sau te enervezi. Tu decizi dacă le permiţi altora să îţi trăiască propria ta viaţă.
Eu nu le voi permite!"
Nu mai stiu de unde am textul asta dar l-am gasit salvat intr-un folder mai vechi...
Viata!
O POVESTE DE DRAGOSTE CA IN BASME.
Viaţa înseamnă mai mult decât un cap plecat şi o privire plină de regrete. Viaţa este tot ceea ce avem mai bun. Si atunci de ce să renunţi la visul tău? Pentru ce sau pentru cine? Se merita să îi vezi pe alţii cum îşi ating obiectivele în timp ce tu îţi faci griji? Lacrima pe care ai vărsat-o ieri este zâmbetul zilei de mâine. Este experienţa care te-a întărit şi care ţi-a tras perdeaua de pe ochi. Ţi-a deschis drumul către victorie. De tine depinde dacă te focusezi pe un avion care cade sau pe cele câteva zeci de mii care aterizează în siguranţă. Tu decizi dacă îţi păstrezi calmul sau te enervezi. Tu decizi dacă le permiţi altora să îţi trăiască propria ta viaţă.
Eu nu le voi permite!"
Nu mai stiu de unde am textul asta dar l-am gasit salvat intr-un folder mai vechi...
Viata!
sâmbătă, 7 iunie 2008
O calatorie cu trenul! "Viata nu-i o curva!"
Uneleori ma intreb de ce traim!? Care e rostul nostrum pe pamant!? Oricum sfarsitul va fi acelasi…ne vom intoarce in pamantul din care am fost facuti, asa cum spune religia! Atunci oasele de ce nu putrezesc? Ele din ce sunt facute? Bine conservate, ele pot exista in aceiasi forma mii de ani.
Ma gandesc uneleori ca viata e doar o stare de tranzitie intre nastere si moarte…un peron unde te zbati sa ocupi un loc intr-un tren…esti fericit daca prinzi locul de la geam, la clasa 1…altii sunt necajiti ca au ramas in picioare pe culoar si altii nici pe scara nu au apucat sa se urce, au ramas pe peron asteptand un alt tren. Insa fiecare om din acest tren uita ca el nu duce nicaieri. Cel care a ocupat un loc la fereastra este egal cu cel care sta in picioare si la fel de egal cu cel care va venii cu urmatorul tren. In cele din urma toti se vor intalni in acelasi loc..in desertul in care pana si sinele trenului se transforma in nisip.
Viata e un targ. Un targ in care vinzi si cumperi. Multi ar spune ca absolut totul se poate cumpara. Eu nu sunt deacord! Nu m-as vinde niciodata, pentru absolut nimic. Demnitatea si onoare sunt cele mai sfinte lucruri care ii pot ramane unui om…si iubirea. Iar astea nu se cumpara. In tranzitia noastra de la nastere la moarte nu trebuie sa fi "curva"! Fi demn in fata banului…fi demn in fata destinului tau..si lupta pentru a ti-l indeplinii atunci cand esti sigur de el...dar nu te vinde!
Oare doar eu si Chilian am ramas singurii care suntem de parere ca viata nu-i o curva?
Florin Chilian - Viata nu-i o curva!
Dovedeste-mi ca nu e asa!
Ma gandesc uneleori ca viata e doar o stare de tranzitie intre nastere si moarte…un peron unde te zbati sa ocupi un loc intr-un tren…esti fericit daca prinzi locul de la geam, la clasa 1…altii sunt necajiti ca au ramas in picioare pe culoar si altii nici pe scara nu au apucat sa se urce, au ramas pe peron asteptand un alt tren. Insa fiecare om din acest tren uita ca el nu duce nicaieri. Cel care a ocupat un loc la fereastra este egal cu cel care sta in picioare si la fel de egal cu cel care va venii cu urmatorul tren. In cele din urma toti se vor intalni in acelasi loc..in desertul in care pana si sinele trenului se transforma in nisip.
Viata e un targ. Un targ in care vinzi si cumperi. Multi ar spune ca absolut totul se poate cumpara. Eu nu sunt deacord! Nu m-as vinde niciodata, pentru absolut nimic. Demnitatea si onoare sunt cele mai sfinte lucruri care ii pot ramane unui om…si iubirea. Iar astea nu se cumpara. In tranzitia noastra de la nastere la moarte nu trebuie sa fi "curva"! Fi demn in fata banului…fi demn in fata destinului tau..si lupta pentru a ti-l indeplinii atunci cand esti sigur de el...dar nu te vinde!
Oare doar eu si Chilian am ramas singurii care suntem de parere ca viata nu-i o curva?
Florin Chilian - Viata nu-i o curva!
Dovedeste-mi ca nu e asa!
joi, 5 iunie 2008
Suflet de artist' (2)
Mintea mea nu e aici! E acolo unde poate gasi ceea ce ii trebuie...acel lucru de care are nevoie sa se ‘hraneasca’..arta!
Trebuie sa vezi in fiecare lucru ce te inconjuara, arta. Sa asculti ‘muzica’, sa vezi dincolo de materie si sa intelegi miezul. Te-ai gandit vreodata ca o piatra aruncata intr-un lac e mult mai mult decat o greutate atrasa de gravitatie!? Te-ai gandit ca acele cercuri ce se formeaza in jurul ei sunt strigatul de disperare al apei lovite cu brutalitate de piatra aruncata de tine!? Daca eu stiu ceva ce voi nu stiti, este alest lucru…eu vad dincolo de materia care ma inconjoara. Asa cum un claustrofob se teme de spatiile inchise, vede in fiecare zid un pericol pentru existenta sa…asa un suflet de artist vede poezie in tot ceea ce il inconjoara. Crezi ca exista intrebare fara raspuns!? Nu! Dar cu siguranta exista intrebari la care am dorii sa nu stim raspunsul...ne e teama de acel raspuns! De ce? Tocmai pentru ca il cunoastem!
Auzi? Simti vibratia? E sunetul ce, uneleori il aud inainte de culcare, alteori ma trezesc cu el si de cele mai multe ori il ignor. E un sunet atat de puternis si de asurzitor incat ma intreb daca nu cumva sunt nebun? Sunt singurul care il aud? Sunt singurl care vede dincolo de frontiera materiei? De ce? Lumea e plina de contraste. Orice lumina isi are originea tocmai in opusul ei..in intuneric! Tu crezi in Dumnezeu? Eu cred! Stiai ca noi credem intr-o divinitate ‘a binelui’ tocmai de teama existentei opusului..existentei divinitatii ‘raului’? Asta e lumea in care traim. Se imparte intre ‘alb’ si ‘negru’. De tine depinde daca poti vedea dincolo de aceste ‘bariere’.
Si eu? Eu sunt opusul existentei mele? Sau opusul inexistentei in care voi ajunge? E o intrebare de al carui raspuns ma tem!
Noapte buna!
Trebuie sa vezi in fiecare lucru ce te inconjuara, arta. Sa asculti ‘muzica’, sa vezi dincolo de materie si sa intelegi miezul. Te-ai gandit vreodata ca o piatra aruncata intr-un lac e mult mai mult decat o greutate atrasa de gravitatie!? Te-ai gandit ca acele cercuri ce se formeaza in jurul ei sunt strigatul de disperare al apei lovite cu brutalitate de piatra aruncata de tine!? Daca eu stiu ceva ce voi nu stiti, este alest lucru…eu vad dincolo de materia care ma inconjoara. Asa cum un claustrofob se teme de spatiile inchise, vede in fiecare zid un pericol pentru existenta sa…asa un suflet de artist vede poezie in tot ceea ce il inconjoara. Crezi ca exista intrebare fara raspuns!? Nu! Dar cu siguranta exista intrebari la care am dorii sa nu stim raspunsul...ne e teama de acel raspuns! De ce? Tocmai pentru ca il cunoastem!
Auzi? Simti vibratia? E sunetul ce, uneleori il aud inainte de culcare, alteori ma trezesc cu el si de cele mai multe ori il ignor. E un sunet atat de puternis si de asurzitor incat ma intreb daca nu cumva sunt nebun? Sunt singurul care il aud? Sunt singurl care vede dincolo de frontiera materiei? De ce? Lumea e plina de contraste. Orice lumina isi are originea tocmai in opusul ei..in intuneric! Tu crezi in Dumnezeu? Eu cred! Stiai ca noi credem intr-o divinitate ‘a binelui’ tocmai de teama existentei opusului..existentei divinitatii ‘raului’? Asta e lumea in care traim. Se imparte intre ‘alb’ si ‘negru’. De tine depinde daca poti vedea dincolo de aceste ‘bariere’.
Si eu? Eu sunt opusul existentei mele? Sau opusul inexistentei in care voi ajunge? E o intrebare de al carui raspuns ma tem!
Noapte buna!
miercuri, 4 iunie 2008
Boala grea!
La ce ma refer?
GELOZIA. Personal, buba asta pe creier mi se pare cea mai daunatoare intr-o relatie. Si nu sunt deacord cu cei care afirma ca gelozia vine din iubire. NU! Gelozia vine din neincredera in partener, iar asta sigur nu e iubire.
De la alinturile si dulcegariile unei relatii frumoase se ajunge la o semiteroare si nesiguranta continua.
De la “ce-ai mai facut iubita mea astazi” se ajunge la “da’ cu cine te-ai mai vazut azi?”; de la “vezi ca-ti suna telefonul” se ajunge la “da’ cine te suna iar?!”; de la “eu m-as duce la meci” se ajunge la “daca io ma duc la meci tu stai acasa sau iesi in oras?”… si tot asa.
Nu schimbarile in sine sunt cea mai mare problema, acestea vin inevitabil odata cu trecerea timpului, dar conteaza in ce te scimbi, conteaza ca prin gelozia ta ajungi sa-ti bagi iubita intr-o stare continua de asediu. In cele mai aiurea dintre cazuri se ajunge la urmarit, cotrobait prin telefon, tras de limba prietenele..etc. si asta e foarte aiurea.
De ce e aiurea? Pentru ca cea care a ajuns sa te iubeasca nu-l mai are alaturi pe cel de care s-a indragostit. Probabil ca i-a placut la tine ca stiai s-o faci sa rada, sau poate ca i-a placut ca esti inteligent si are cu cine discuta, sau poate ca i-a placut ca esti pe stilul “zabauc”, total non-conformist si relaxat… ehee…, pai gelos si isteric nu mai semeni deloc cu omul misto ce obisnuiai sa fii. Iubita ta a ajuns sa aiba langa ea un ’politist’!
A, nu e rau sa fii politist, dar la serviciu, daca asta ti-e meseria. Din ’nenea politaiu’ ar trebui sa te transformi, cand ajungi acasa, in Bogdan, Lucian sau cum te-au botezat ai tai. Caci daca intri in casa si spui “Agent Escu, buna seara, ziua la control!” s-a dus frate relatia aia frumoasa, cu amorasi si muzica in surdina, asta se numeste “viata la control!”.
Si, acum te intreb pe tine, merita? Tu nu-ti doreai pentru tine ceva mai mult? Cand ai cunoscut femeia suberba de care te-ai indragostit, asa-ti inchipuiai relatia? “Ce-ai facut, cum ai facut, cand ai facut, cu cine-ai facut, da’ cat ai facut, da’ cine mai era pe-acolo, da’ te-a sunat cineva, da’ te-a mai sunat fostul?”…
Bah, eu inteleg ca te umple de spume ca trecutul ei tot suna la telefon. Inteleg si ca nu-ti place sa stii ca de fata pe care pretinzi ca o iubesti, se lipesc si alti ochi. Dar gandeste-te bine: ce te deranjeaza este din vina ei sau din vina neincrederii tale in ea? De ce s-o pedepsesti cand nu greseste cu nimic?! Tie ti se pare ca e cea mai speciala fata din cate exista. Asa li se pare si altora. Asta inseamna ca trebuie s-o incui in casa?! NU! Ea pe tine te-a ales, si atat.
Lasa-ti jumatatea sa traiasca, pentru ca altfel vei avea doua jumatati de viata facute sul:
- prima jutatate, tu, chinuit de ganduri negre, haituit de intrebari tembele si de un “dar daca” perpetuu;
- a doua jumatate, ea, chinuita de ale tale “unde-ai fost?”, “cu cine ai fost?”, “cine te-a sunat?” si “de ce-ai intarziat?”.
E treaba asa? Nu e…
Si hai sa-ti spun ceva: daca tu o tii in teroare chiar crezi ca daca vrea sa te insele nu o va face pentru ca esti isteric urlator? Nu omule, asta doar o va face mai atenta, daca vrea cu adevarat sa te insele…
Treaba asta cu gelozia este perfect valabila si pentru femei, dar era total nepoliticos sa fac acest topic la genul feminin...
Hai recuneaste, tu esti gelos?
ps: multumiri pentru inspiratie: Cabral
GELOZIA. Personal, buba asta pe creier mi se pare cea mai daunatoare intr-o relatie. Si nu sunt deacord cu cei care afirma ca gelozia vine din iubire. NU! Gelozia vine din neincredera in partener, iar asta sigur nu e iubire.
De la alinturile si dulcegariile unei relatii frumoase se ajunge la o semiteroare si nesiguranta continua.
De la “ce-ai mai facut iubita mea astazi” se ajunge la “da’ cu cine te-ai mai vazut azi?”; de la “vezi ca-ti suna telefonul” se ajunge la “da’ cine te suna iar?!”; de la “eu m-as duce la meci” se ajunge la “daca io ma duc la meci tu stai acasa sau iesi in oras?”… si tot asa.
Nu schimbarile in sine sunt cea mai mare problema, acestea vin inevitabil odata cu trecerea timpului, dar conteaza in ce te scimbi, conteaza ca prin gelozia ta ajungi sa-ti bagi iubita intr-o stare continua de asediu. In cele mai aiurea dintre cazuri se ajunge la urmarit, cotrobait prin telefon, tras de limba prietenele..etc. si asta e foarte aiurea.
De ce e aiurea? Pentru ca cea care a ajuns sa te iubeasca nu-l mai are alaturi pe cel de care s-a indragostit. Probabil ca i-a placut la tine ca stiai s-o faci sa rada, sau poate ca i-a placut ca esti inteligent si are cu cine discuta, sau poate ca i-a placut ca esti pe stilul “zabauc”, total non-conformist si relaxat… ehee…, pai gelos si isteric nu mai semeni deloc cu omul misto ce obisnuiai sa fii. Iubita ta a ajuns sa aiba langa ea un ’politist’!
A, nu e rau sa fii politist, dar la serviciu, daca asta ti-e meseria. Din ’nenea politaiu’ ar trebui sa te transformi, cand ajungi acasa, in Bogdan, Lucian sau cum te-au botezat ai tai. Caci daca intri in casa si spui “Agent Escu, buna seara, ziua la control!” s-a dus frate relatia aia frumoasa, cu amorasi si muzica in surdina, asta se numeste “viata la control!”.
Si, acum te intreb pe tine, merita? Tu nu-ti doreai pentru tine ceva mai mult? Cand ai cunoscut femeia suberba de care te-ai indragostit, asa-ti inchipuiai relatia? “Ce-ai facut, cum ai facut, cand ai facut, cu cine-ai facut, da’ cat ai facut, da’ cine mai era pe-acolo, da’ te-a sunat cineva, da’ te-a mai sunat fostul?”…
Bah, eu inteleg ca te umple de spume ca trecutul ei tot suna la telefon. Inteleg si ca nu-ti place sa stii ca de fata pe care pretinzi ca o iubesti, se lipesc si alti ochi. Dar gandeste-te bine: ce te deranjeaza este din vina ei sau din vina neincrederii tale in ea? De ce s-o pedepsesti cand nu greseste cu nimic?! Tie ti se pare ca e cea mai speciala fata din cate exista. Asa li se pare si altora. Asta inseamna ca trebuie s-o incui in casa?! NU! Ea pe tine te-a ales, si atat.
Lasa-ti jumatatea sa traiasca, pentru ca altfel vei avea doua jumatati de viata facute sul:
- prima jutatate, tu, chinuit de ganduri negre, haituit de intrebari tembele si de un “dar daca” perpetuu;
- a doua jumatate, ea, chinuita de ale tale “unde-ai fost?”, “cu cine ai fost?”, “cine te-a sunat?” si “de ce-ai intarziat?”.
E treaba asa? Nu e…
Si hai sa-ti spun ceva: daca tu o tii in teroare chiar crezi ca daca vrea sa te insele nu o va face pentru ca esti isteric urlator? Nu omule, asta doar o va face mai atenta, daca vrea cu adevarat sa te insele…
Treaba asta cu gelozia este perfect valabila si pentru femei, dar era total nepoliticos sa fac acest topic la genul feminin...
Hai recuneaste, tu esti gelos?
ps: multumiri pentru inspiratie: Cabral
Turu 2.
A: Cu cine ai votat mah?
B: Cu unii care candidau. Oricum nu conteaza. La turu 2 nu mai merg.
A: Ba esti nebun!? Cum sa nu te duci!? Trebuie sa te duci!
B: De ce sa ma duc ma? Ca oricum iese cine ‘trebuie’ nu cine vreau eu!
A: Nu e adevarat. Daca nu te duci, iese cine ‘trebuie’, dar daca te duci poti sa schimbi ceva?
B: Ce sa schimb? Oricum un vot mai mult sau mai putin nu schimba nimic.
A: Pai daca toti gandesc ca tine asa o sa fie si n-o sa mai mearga nimeni la votare. De ce sa-i lasi pe ei sa aleaga pentru tine?
B: Nu las pe nimeni. Pur si simplu nu ma duc. Nu ma intereseaza.
A: Macar dute si anuleaza-ti votul. Nu-i lasa pe ei sa faca ce vor cu dreptul tau de votant!
B: Nu! Imi rezerv dreptul de a sta acasa. Astia nu merita nici cel mai mic efort.
Mircea Badea
Tu te duci la turu 2?
B: Cu unii care candidau. Oricum nu conteaza. La turu 2 nu mai merg.
A: Ba esti nebun!? Cum sa nu te duci!? Trebuie sa te duci!
B: De ce sa ma duc ma? Ca oricum iese cine ‘trebuie’ nu cine vreau eu!
A: Nu e adevarat. Daca nu te duci, iese cine ‘trebuie’, dar daca te duci poti sa schimbi ceva?
B: Ce sa schimb? Oricum un vot mai mult sau mai putin nu schimba nimic.
A: Pai daca toti gandesc ca tine asa o sa fie si n-o sa mai mearga nimeni la votare. De ce sa-i lasi pe ei sa aleaga pentru tine?
B: Nu las pe nimeni. Pur si simplu nu ma duc. Nu ma intereseaza.
A: Macar dute si anuleaza-ti votul. Nu-i lasa pe ei sa faca ce vor cu dreptul tau de votant!
B: Nu! Imi rezerv dreptul de a sta acasa. Astia nu merita nici cel mai mic efort.
Mircea Badea
Tu te duci la turu 2?
marți, 3 iunie 2008
Rosu. Speranta.
Din totdeauna mi-a placut natura. As putea spune ca natura este viata mea: m-am nascut in natura, am crescut in natura, traiesc din natura. Dar de data asta parca e prea mult. Sunt captiv in propria mea viata…in natura. Nici nu mai stiu numarul zilelor de cand ratacesc prin padurea asta. In orice directie m-as uita vad aceiasi copaci, aceleasi ierburi si aud aceleasi zgomote ale animalelor. La inceput m-am temut de aceste zgomote. Credeam ca ma vor ataca, insa nu stiu cum, sau de ce, nu am intalnit nici un animal, nici o pasare. Singurele vietuitoare pe care le-am intalnit sunt insesctele care imi fac noaptea un cosmar, ma gadila, ma musca, ma trezesc din 5 in 5 minute. Sunt inconjurat de o ‘mare verde’ din care nu mai reusesc sa ies. E ca un labirint dintr-un film prost. Un labirint fara iesire. Crengile copacilor parca m-au invelit. In maretia lor au ‘acoperit’ cerul si nici razele soarelui nu mai reusesc sa patrunda. Parca merg print-un tunel. Un tunel natural. Nu am nici un punct de reper, nici o sursa de inspiratie, nici o perspective de evadare din ‘propria-mi viata’. In ultimele 2 zile am mers pe o poteca batatorita pe care se vedeau urme proaspete, insa nu am reusit sa dau de nimeni. Ba mai mult, am impresia ca ma invart in cerc. Recunosc un copac ale carui crengi sunt crescute in forma literei B. Oare cat voi reusi sa mai rezist mancand doar fructe si mergand toata ziua...luptandu-ma cu natura! Am mare noroc ca din loc in loc mai intalnesc cate un rau…sau mai bine zis un parau. Cate un fir de apa cu care reusesc sa imi potolesc setea si sa-mi recapat puterea de a continua. Odata am incercat sa urmez cursul apei, insa in zadar. Aceasta izvoraste dintr-un loc si nu curge la suprafata mai mult de cativa zeci de metri, apoi dispare, intra in pamant.
Rosu! Am vazut rosu! Aproape ca mi-am pierdut de tot speranta, dar, vad rosu. E o planta pe care nu am mai intalnit-o. O planta marunta cu niste flori rosii. Un miros ametitor ma cuprinde cu fiecare pas facut catre ea. E un miros foarte frumos insa atat de puternic incat simt ca nu mai pot respire. De foarte mult timp nu am mai simtit alt miros decat cel de iarba, cel al copacilor care m-au inconjurat. Nu pot zabovi mult aici. Mirosul ma copleseste. A fost suficient ca am vazut aceasta planta. O pot numi planta increderii, planta sperantei. Ea mi-a dat puterea de a merge mai departe si de a spera ca aventura mea in aceasta jungle se va sfarsi curand. Trebuie sa continui. Trebuie sa ies ‘la lumina’. Trebuie sa vad cerul. Ma orientez dupa aceasta planta pe care o vad din nou la cativa pasi in fata. Si din nou mai inainte. Poate e un semn. Urmez planta cu flori rosii sperand ca ma va duce la marginea padurii. Oricum alta varianta nu am. Momentan e singura solutie si singurul reper pe care il pot urma.
Va intrebati cum am ajuns aici? Ei bine…asta e alta poveste!
Rosu! Am vazut rosu! Aproape ca mi-am pierdut de tot speranta, dar, vad rosu. E o planta pe care nu am mai intalnit-o. O planta marunta cu niste flori rosii. Un miros ametitor ma cuprinde cu fiecare pas facut catre ea. E un miros foarte frumos insa atat de puternic incat simt ca nu mai pot respire. De foarte mult timp nu am mai simtit alt miros decat cel de iarba, cel al copacilor care m-au inconjurat. Nu pot zabovi mult aici. Mirosul ma copleseste. A fost suficient ca am vazut aceasta planta. O pot numi planta increderii, planta sperantei. Ea mi-a dat puterea de a merge mai departe si de a spera ca aventura mea in aceasta jungle se va sfarsi curand. Trebuie sa continui. Trebuie sa ies ‘la lumina’. Trebuie sa vad cerul. Ma orientez dupa aceasta planta pe care o vad din nou la cativa pasi in fata. Si din nou mai inainte. Poate e un semn. Urmez planta cu flori rosii sperand ca ma va duce la marginea padurii. Oricum alta varianta nu am. Momentan e singura solutie si singurul reper pe care il pot urma.
Va intrebati cum am ajuns aici? Ei bine…asta e alta poveste!
duminică, 1 iunie 2008
Cauta-ma TU!
"Reiau acum povestea aia veche cu sufletul pereche
Se zice ca fiecare are undeva, undeva in lumea asta,
Jumatatea sa.
Eu, deocamdata, imi impart singuratatea-n doua:
Iau eu jumatate si jumatate imi las mie.
Ce bine o sa-mi fie, deocamdata.
Da' stiu c-odata si-odata trebuie sa te gasesc.
Recunosc, n-am puterea sa te recunosc.
Jumatatea mea, cantecul asta-i pentru tine,
Asculta-l bine si cauta-ma tu..."
Taxi-Jumatatea mea
Poate ca am gasit-o deja, poate ca nu! Poate tot ce se intampla cu mine si cu ’jumatatea mea’ e doar un test, un test de la care nu am lipsit insa un test pentru care nici nu am fost pregatit. Merg pe strada. O vad, imi place, ea nu ma vede sau nu ma baga in seama! Daca era jumatatea mea? Nu! Sigur nu era, simt asta. Crezi ca jumatatea ti-o gasest cautand-o? Ma cam indoiesc! E unul din putinele lucruri care pur si simplu se intampla...nu ai cum sa alegi sau sa decizi tu cand, cum, unde, cu cine se intampla. Eu nu ma pregatesc, nu caut. Eu doar astept. Poate si ea la fel. Atunci cum ne vom intalnii? Intamplator! Probabil! Intamplarea face parte din viata...uneleori si viata vine..intamplator!
Va intrebati de ce am scris topicul asta? Duc lipsa cuiva? Ma simt singur? Nu stiu! NU! Singur, sigur nu sunt. Lipseste doar sufletul pereche, dar nu sunt singur! Poate duc lipsa unor gesturi, momente, clipe intime...poate. Dar am rabdare cu ’jumatatea mea’...cea mai multa rabdare! Nu am de ce sa ma grabesc! Nu ma insor maine (cred) si nici nu vreau un copil (acum) asa ca...TRAIASCA BURLACIA!
Se zice ca fiecare are undeva, undeva in lumea asta,
Jumatatea sa.
Eu, deocamdata, imi impart singuratatea-n doua:
Iau eu jumatate si jumatate imi las mie.
Ce bine o sa-mi fie, deocamdata.
Da' stiu c-odata si-odata trebuie sa te gasesc.
Recunosc, n-am puterea sa te recunosc.
Jumatatea mea, cantecul asta-i pentru tine,
Asculta-l bine si cauta-ma tu..."
Taxi-Jumatatea mea
Poate ca am gasit-o deja, poate ca nu! Poate tot ce se intampla cu mine si cu ’jumatatea mea’ e doar un test, un test de la care nu am lipsit insa un test pentru care nici nu am fost pregatit. Merg pe strada. O vad, imi place, ea nu ma vede sau nu ma baga in seama! Daca era jumatatea mea? Nu! Sigur nu era, simt asta. Crezi ca jumatatea ti-o gasest cautand-o? Ma cam indoiesc! E unul din putinele lucruri care pur si simplu se intampla...nu ai cum sa alegi sau sa decizi tu cand, cum, unde, cu cine se intampla.
Va intrebati de ce am scris topicul asta? Duc lipsa cuiva? Ma simt singur? Nu stiu! NU! Singur, sigur nu sunt. Lipseste doar sufletul pereche, dar nu sunt singur! Poate duc lipsa unor gesturi, momente, clipe intime...poate. Dar am rabdare cu ’jumatatea mea’...cea mai multa rabdare! Nu am de ce sa ma grabesc! Nu ma insor maine (cred) si nici nu vreau un copil (acum) asa ca...TRAIASCA BURLACIA!
"ei intreaba, eu raspunde"
Vroiam sa reiau dialogul dintre Sardare si Razvan. Chiar as avea niste intrebari bune sa-mi pun! (asa mai aflu si eu cate ceva despre mine). Dar m-am gandit ca ar fi mai interesat sa vad ce ati vrea voi sa stiti de la mine, ce m-ati intreba…si sincer am fost foarte surprins de ce ati vrut voi sa stiti de la mine (cam slabut…si eram dispus sa raspund la orice)
Cristi: Ce bere iti place cel mai mult din alea care le-ai gustat deja?
Razvan: Sincer, nu stiu sa iti spun una anume, dar imi place Carlsberg, Peroni..Zipfer mai nou!
Crysty: Ce face Romania la euro?
Razvan: De unde vrei sa stiu eu ce face? As vrea sa se califice (am de baut doua beri pe plaja daca se califica) dar ramane de vazut. Importane e sa nu se faca de ras si sa practice un fotbal frumos. Cu asa adversari nu poti avea pretentii mai mari.
Valentino: Cand imi dai berea aia p care tre sa mi-o dai?
Razvan: Cand o sa am bani! Nu vrei sa ma intrebi si cand o sa am bani? (asta ar trebui sa te intreb eu pe tine)
Bella: iubesti???
Razvan: Iubesc!!!
George: cati copii are Prigoana?
Razvan: Sa vezi ca stiu…m-am documentat… 3:Honorius, Silvius si Maximus. Nu puteai sa dai si tu un search pe google?
Lynu: ai prietena?
Razvan: Am mai multe prietene. (iar la ce te referi tu…NU, nu am ‘prietena’)
Valy: cat este ‘pi’?
Razvan: 3.14 am facut si eu putina matematica anii astia de scoala…
Alexandra: ai innebunit?
Razvan: ăăăă…nu cred! Sper ca nu! Sigur nu! E doar starea mea naturala!
Azaza: iti plac pastele? ce preferinte culinare ai?
Razvan: Da. Imi plac pastele si bucataria italiana in general! Dar binenteles nu pot rezufa nici traditionalele noastre sarmale, caltabos, mici. Dar mai nou, mancarea mea preferata e ceva mai exotica de atat…fructele de mare (desi mananc cam rar…dupa buget).
Copilu: cate kg a avut pestele pe care l-ai prins???(din poza)
Razvan: A avut in jur de 8 kg. Dar nu l-am prins eu. Nici macar nu l-am cumparat eu. Si nici poza nu am facut-o eu (logic, nu?)
Miyagi: cand te duci la iasi?
Razvan: Iasi..da..un oras foarte misto. Imi place la Iasi. Vreau sa ma duc la Iasi. Nu stiu cand. Cand voi avea ocazia..cand voi fi chemat poate. Posibil vara asta! Nu stiu. Vrei sa vi si tu sau de ce ma intrebi? Da Leo o bere daca ajungem acolo?:D
Alex: Cand ai fost ultima data in liceu?
Razvan: Ma, sincer nu am mai fost niciodata de cand am terminat dar nici nu mi-e dor. Poate doar de atmosfera…as ace sa fac acolo? Cladirea a ramas aceiasi presupun…mi-a mancat zilele 4 ani. Peste inca 4 o sa mai ajung pe’acolo.
Radu: Tu ai scris mah toate astea pe blog? Unele sunt chiar foarte marfa.
Razvan: baaa..eu imi iau jucariile si plec acasa!! DA! Eu le-am scris. De ce toata lumea se indoieste de chestia asta? Si dupa ce afla ca el le-am scris, de ce toata lumea spune ca am talent si sa ma apuc sa scriu o carte? pfff
Cristi: Ce bere iti place cel mai mult din alea care le-ai gustat deja?
Razvan: Sincer, nu stiu sa iti spun una anume, dar imi place Carlsberg, Peroni..Zipfer mai nou!
Crysty: Ce face Romania la euro?
Razvan: De unde vrei sa stiu eu ce face? As vrea sa se califice (am de baut doua beri pe plaja daca se califica) dar ramane de vazut. Importane e sa nu se faca de ras si sa practice un fotbal frumos. Cu asa adversari nu poti avea pretentii mai mari.
Valentino: Cand imi dai berea aia p care tre sa mi-o dai?
Razvan: Cand o sa am bani! Nu vrei sa ma intrebi si cand o sa am bani? (asta ar trebui sa te intreb eu pe tine)
Bella: iubesti???
Razvan: Iubesc!!!
George: cati copii are Prigoana?
Razvan: Sa vezi ca stiu…m-am documentat… 3:Honorius, Silvius si Maximus. Nu puteai sa dai si tu un search pe google?
Lynu: ai prietena?
Razvan: Am mai multe prietene. (iar la ce te referi tu…NU, nu am ‘prietena’)
Valy: cat este ‘pi’?
Razvan: 3.14 am facut si eu putina matematica anii astia de scoala…
Alexandra: ai innebunit?
Razvan: ăăăă…nu cred! Sper ca nu! Sigur nu! E doar starea mea naturala!
Azaza: iti plac pastele? ce preferinte culinare ai?
Razvan: Da. Imi plac pastele si bucataria italiana in general! Dar binenteles nu pot rezufa nici traditionalele noastre sarmale, caltabos, mici. Dar mai nou, mancarea mea preferata e ceva mai exotica de atat…fructele de mare (desi mananc cam rar…dupa buget).
Copilu: cate kg a avut pestele pe care l-ai prins???(din poza)
Razvan: A avut in jur de 8 kg. Dar nu l-am prins eu. Nici macar nu l-am cumparat eu. Si nici poza nu am facut-o eu (logic, nu?)
Miyagi: cand te duci la iasi?
Razvan: Iasi..da..un oras foarte misto. Imi place la Iasi. Vreau sa ma duc la Iasi. Nu stiu cand. Cand voi avea ocazia..cand voi fi chemat poate. Posibil vara asta! Nu stiu. Vrei sa vi si tu sau de ce ma intrebi? Da Leo o bere daca ajungem acolo?:D
Alex: Cand ai fost ultima data in liceu?
Razvan: Ma, sincer nu am mai fost niciodata de cand am terminat dar nici nu mi-e dor. Poate doar de atmosfera…as ace sa fac acolo? Cladirea a ramas aceiasi presupun…mi-a mancat zilele 4 ani. Peste inca 4 o sa mai ajung pe’acolo.
Radu: Tu ai scris mah toate astea pe blog? Unele sunt chiar foarte marfa.
Razvan: baaa..eu imi iau jucariile si plec acasa!! DA! Eu le-am scris. De ce toata lumea se indoieste de chestia asta? Si dupa ce afla ca el le-am scris, de ce toata lumea spune ca am talent si sa ma apuc sa scriu o carte? pfff
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
