poezie fara titlu*

Cu o urma de speanta-n gand,
M-am apucat sa scriu, spunand
Cu glasul tresarind incet,
Si cu talentu-mi de poet!

Un suflet intre oameni sunt
Un visator pe-acest pamant.
Sunt un dusman al realitatii,
Indeajuns chinuitor al vietii!

Ca steaua ce mereu apare,
Si se numeste simplu, Soare!
Eu sunt, ce uneori se vede
Un vis intr-o cutie veche!

Risipitor de fantezii plouate
Nu ma inclin in fata nimanui
Nu am sa fac taras pe coate,
Indiferent ce ai sa-mi spui!

Acel baiat cu’minte care-l sti,
Inconjurat adesea de prostii!
Prudent am fost si sunt mereu
Caci stiu sa ma feresc de rau.

*asta pentru ca tot ati vrut o poezie scrisa de mine! daca vreti, luati-o ca pe o definitie proprie...daca nu luati-o ca pe ce vreti. aaaa si va las pe voi sa ii dati un titlu!

Inceputul sfarsitului

De ce spun asta? Pentru ca asa este, sau cel putin asa as vrea eu sa fie!

Nu am sa va spun concret la ce ma refer. Sunt mai multe lucruri care vreau sa se schimbe, sa fie un nou inceput, sa o iau (sau sa o luam) pe un alt drum mult mai bun! Sper sa depasesc anumite 'bariere' impuse de...nu stiu de cine, poate chiar de mine!
Stiti cum e. Uneleori in viata ~mai tarziu~ devine ~prea tarziu~. Poate ca e prea tarziu acum sa-i cer timpului sa se opreasca sau sa o ia inapoi. Poate e prea tarziu sa mai pot schimba ceva ca acest 'capitol' sa nu se incheie! Poate EA (oricine ar fi) stie ce are de facut, stie ce vrea, stie si ce planuri are cu mine! E prea tarziu sa ma mai cert cu timpul! Dar macar, Domnule Timp, permite-mi sa te rog sa nu ne tradezi, sa nu ne 'inchizi' intr-un colt de amintiri prafuite, fara sa ne mai putem spune un cuvant!!!
Si te-as mai ruga ceva Domnule Timp...sa-mi dai ocazia sa ma mai bucur de zambetul celei pe care am pretins ca o iubesc! Invata-ma cum e cu iubirea si cum sa le arat asta celor pe care ii iubesc! Mai lasa-mi timp sa pot sa fiu un fiu bun, un sot iubitor si un tata model! Mai lasa-mi timp sa dobandesc intelepciune ca sa pot face alegeri corecte, indiferent de circumstante! NU vreau sa fie prea tarziu sa spun “imi pare rau” si sa indrept ceea ce am gresit...


POATE!
Speranta moare ultima!

Noni!

Ma voi muta la tara!

Mai devreme sau mai tarziu, o sa ma mut la tara! De asta sunt foarte sigur! NU vreau doar sa ma mut la curte…vreau la tara! Vreau intre case ‘normale’, intre oameni ‘normali’, intre pomi, iarba si cer…nu mai vreau betoane, nu mai vreau clacsoane, fum de masini, vecini in perete si blocuri comuniste. Vreau la tara!

Vreau sa am o curte frumoasa (nu pavata….cu iarba), vreau multi pomi, vreau o casa ‘normala’, vreau animale (pisica, cal, caine), vreau pasari, vreau o gradina mare cu legume plantate si ingrijite de mine, vreau tot ceea ce nu voi putea avea niciodata la oras!

…sa ma trezesc dimineata cu cocosii cantand si cu gainile cotcodacind, sa simt mirosul de iarba umeda, sa admir cerul instelat, noaptea, sa ascult ploaia care cade pe acoperisul casei si apa care se scurte la strasina…

Vrea ca la batranete sa fiu inconjurat de natura, sa nu am nici o problema ‘sociala’ si sa imi pot bea o ceasca de ceai de tei cu baba mea, pe trasa (pardon…pe prispa)!

Da! Ma voi muta la tara candva!

MiAU vs. Cezar!

am observat ca animalutele mele de la tara au 'prins' bine la 'public' (mai ales la cel de gen feminin) asa ca v-am mai adus ceva poz'n'e noi cu MiAU si Cezar!

“De fiecare data cand devii confortabil in viata, sa fugi!”

M-am trezit cu un gand sinistru…azi e proba de matematica pentru cei ce dau bacul, azi pretenul Miyagi are restanta la bti! De ce imi vin in minte tocmai astea? Soala si examenele ma urmaresc chiar si in vacanta? Probabil ca ultimii 13 ani ai vietii mele, petrecuti ‘pe bancile scolii’ isi spun cuvantul!
Fug...nu vreau sa ma mai gandesc la asta. Ei sa ramana cu examenele lor, eu cu vacanta mea…

Azi mai am ceva treaba pe’aici..printre betoane, si apoi ma duc departe, ma duc departe de praf, de masini, de plictiseala asta din oras, ma duc departe de tehnica moderna (laptop, net, telefoane…totul ramane acasa, inchis). Pentru o periodada nu veti mai da de mine (sub nici o forma). Sper sa-mi duceti dorul cat mai mult, sa va lipsesc..voi, nu cred ca-mi veti lipsii!

Azi nu prea am inspiratie, nu sunt in cea mai buna forma si nu am chef de nimic…ma gandesc doar cum sa fac sa treaca mai repede ziua asta si sa plec..vreau sa ma plimb cu bicicleta, sa ma duc la scaldat, sa beau o bere cu Ion, sa ma joc cu MiAU, sa ma urc in pomi, sa mananc corcoduse si mere, sa ma plimb cu caruta, sa ma duc la pescuit…sa fac tot ce aici nu imi permit…

Ce e cu titlu? Nu stiu exact! Am auzit asta de la un om, se pare, ceva mai destept ca mine. Chiar pare o vorba inteligenta, desi nu o pot intelege in totalitate…daca ma straduiesc, pot doar sa o interpretez intr-o maniera proprie!
Tu cum o intelegi?

Hai PA! Ne mai auzim noi…poate!

Donde!

mandinga-donde


*nu's fan Mandinga, dar melodia asta (si mai ales clipul) chiar merita!

intre alb si negru, eu vad....!!!

POEZIA SI POETUL*

Cantecele toate-n sine
Au la baza poezie,
Ca sa intruneasca bine
S-a format si-o melodie.

La inceput versuri erau
Glumele si ghicitori,
Iar batranii toti spuneau
Proverbe si zicatori.

Toate aveau la baza lor
Cate-un pic de poezie,
Versuri bune din popor
Pornite din temelie.

Poezia ia fiinta
Da culoarea mult dorita
Ea revarsa frumusete
Facand viata fericita

Poezia-i noutate
Despre tot ce ne inconjoara
Ganduri bune si curate
Ca floarea de primavera.

Cu talent si maiestrie
E-nzestrat acel poet,
Care cauta sa sccrie
Mai frumos si mai corect.

...........................Emil Sardare



*nu are nici o legatura cu mine, doar bunicul...atat!

Dimineata!

…o noapte lunga si plictisitoare, in care nesomnul a invins. O dimineata absolute normala: lumina, caldura, aceleasi matinale plicticoase la tv, gunoierii nu au intarziat (nici zgomotul facut de ‘oamenii munciii de jos’), imi beau cafeaua singur (cappuccino, nu beau cafea) ca de fiecare data, imi admir colectia de 4 sticle de bere (ce-as bea un vin…chiar ar merge un vin rece si obligatoriu rosu), stau la trecerea timpului.

Aseara am invatat ceva, sau am aflat ceva…am aflat ca si e-mail’ul are farmecul lui, am cunoscut emotia primirii unui mail si totodata placerea expedierii unuia! Probabil ca este aceiasi placere de acum ceva ani in urma, cand parintii nostrii primeau si trimiteau scrisori (alea clasice, scrise de mana, in plic cu timbru si bagate in cutia postala...eu nu am primit niciodata si i-am trimis doar lui Mos Craciun! o fi primit-o:-?). M-am trezit cu speranta primirii altei scrisori (electronice) insa…e normal, lumea mai si doarme uneori!

In rest...toate bune si la locul lor. Azi am examen, azi scap cu totul de facultate pentru mai bine de 3 luni. Idea e ca azi am activitate; de 4 zile nu am iesit din casa (decat pentru paine, apa-bere-sifoane….chestii dastea) si asta m-a molesit si mi-a dat o stare tare aiurea…asa ca azi am activitate nu gluma...si maine…si sper tot restul vacantei sa am ceva de facut (vreau la tara, acolo intram in casa cand dormeam si ieseam imediat ce ma trezeam…si, pe bune ca nu ma plictiseam)!

Va cam las...ceasca de bautura aromata s-a terminat, gunoierii au plecat si odata cu ei s-a lasat linistea ‘in cartier’, pana si Brenciu a incetat sa-mi mai cante…ma duc sa ma impusc...
Pa!