cum e dupa?

*e ca si cum mi-as fi jucat rolul pe o scena, in fata a mii si mii de oameni, insa la final, cand a cazut cortina si s-au aprins luminile, in sala nu mai era decat o persoana...o persoana care aplauda, aplauda, aplauda frenetic...o persoana care m-a facut sa-mi joc in continuare rolul, sa fac totul ca piesa sa continue...
*e ca atunci cand visezi, e asa de frumos. iti doresti sa nu se mai termine, sa fie realitatea ta, sa crezi in ea...insa prin vise nu faci decat sa ucizi dragostea ce-ti iese in cale, apoi sa fi ucis de o dragoste falsa in care ai crezut, sa te ridici din cenusa si sa mergi mai departe, sa-ti urmezi calea de unul singur...
*e ca atunci cand stai intins pe spate, in iarba verde cu miros crud, si privesti cerul...soarele iti mangaie fata si te face sa zambesti, dar deodata norii se strang, cerul se inegreste, soarele fuge si incepe ploaia. dar ce? plaia nu poate fi frumoasa? si oricum dupa ploaie, intotdeauna iese soarele...
*e ca atunci cand vorbesti si nu esti ascultat, scri dar nu esti citit...e ca atunci cand nu faci diferenta dintre muzica si zgomot, cand pleci departe si ajungi nicaieri...e ca pe peronul lui Paler...asteptarea iti poate stoarce fiecare picatura de energie. atunci cand asteptatrea ar lua sfarsit, ai mai putea pretui asta asa cum trebuie? chiar daca speranta e in definnitiv o forma de a trai, asteptarea ucide zambete!


dupa ce?
dupa tot ce a fost mai frumos vreodata!!!

putin Bucegi

meshuga:

"copii nu vor mai sti cum arata lumea daca nu vor mai fi pozele facute de tine ( vor crede ca totul se reduce la blocuri de beton,oameni nervosi si noroi)"

La Multi Ani TEO!

gata!

cred ca asta e ultimul post a ceea ce s-a numit ...un blog altfel...

"nu mai au rost cuvintele!"

putin trist

sunt putin trist pentru ca muntii nu se vad de la geamul meu
putin trist pentru ca mirosul de brad ce invadeaza orasul nu e corect
sunt putin trist pentru ca oamenii nu stiu sa zambeasca
trist pentru cei ce nu vor simtii sarbatorile ca noi toti
sunt putin trist pentru ca, nici anul asta, ca si anul trecut si la anul, Mos Craciun nu va exista...poate peste doi ani...
trist pentru ca l-am cicit pe tudor..."Craciunul celor singuri":

"Craciunul este in povestea simpla a nasterii lui Isus. Si poate ca Isus a fost cel mai singur OM din istoria lumii. Pentru ca oamenii l-au fortat sa-si duca existenta in no-man's land-ul dintre ei si Dumnezeu. Semnificatia Nasterii Celui care din solitudinea divina a reusit sa raspandeasa la scara mondiala o filosofie a iubirii asta trebuie sa fie raza de speranta pentru toti cei care se simt singuri de Craciun.
Pe cruce, la capatul lumesc al calatoriei, Fiul Omului a fost parasit de oameni. Pentru ca apoi sa renasca inmiit la dreapta Tatalui. Craciunul sta in Bucuria ca Isus a putut sa renasca din singurate si dispretul necredinciosilor. De Craciun Isus este speranta celor Singuri. In afara lumii nebune in care traim suntem fiecare dintre noi si El."

sunt putin singur si Craciunul asta
putin trist, dar o sa-mi treaca!

'oitele' in Ciucas

Ruga

Ma rog la bunul Dumnezeu

Sa pot sa fiu iubit mereu!

E ruga mea catre divinitate,

E ruga mea spre libertate.

Cum am mai fost, sa fiu iubit,

Si sa mai simt ce am simtit.

Sa pot din nou sa mai zambesc

Sa n-am de ce sa ma feresc!

Ma rog ca Ea sa fie bine,

Ma rog sa fie langa mine!

E inca tot ce imi doresc,

N-am sa-ncetez sa o iubesc!

Ajuta-ma si da-mi putere sa resist

Invatza-ma sa lupt, sa nu fiu trist.

Fi langa mine atunci cand imi e greu

Si langa Ea, s-o ocrotesti mereu!

E fata ce-a aparut in viata mea,

E ingerul ce mi-a adus iubirea!

Pe viata am sa ii raman dator,

Si-am s-o iubesc pan-o sa mor.

Te rog, ajuta-ne sa reusim,

Mereu, frumos, sa ne iubim.

Te rog, nu ne lasa sa pierdem,

Speranta in care inca, credem!

Doamne, ajuta-ne cu-a Ta putere,

Sa trecem peste acea durere…

Sa indeplinim ce ne-am promis,

Si nicidecum sa renuntam la vis!

*de...un om altfel, pentru cine stiu eu :)

aceeasi pijama trista

in fiecare seara la fel...un pat gol, un gand departe si vise
dimineata doare
pijamaua mea a uitat sa zambeasca

don't cry

Intr-un gand vechi, cineva ma ruga sa scriu si despre tine. Iti dedic aceste cuvinte, tie celui care in dimineata aceasta mi-ai spus pauza. E oare suficient? Oare nu m-am trezit inca? Sa scriu acest mesaj in vis? Nu cred, pentru ca simt o lacrima cum imi gadila obrazul drept, sigur nu dorm. Ai fost singurul vis pe care mi l-am dorit atatea luni, te-am facut sa te simti important de fiecare data, am facut din unul doi si acum platesc.
E urata dimineata asta, nici soarele nu a vrut sa mai iasa, probabil stia ce ma asteapta. Nu am inchis un ochi toata noaptea, ma trezeam si ma uitam la telefoane sa gasesc un semn de la EA. Nici pe ele nu le mai vreau. Am pus armele jos pentru ca am pierdut lupta. Am plans. O lupta pe care am dus-o cu mine insami pentru ca visul a ramas in lumea lui. Da, ieri am plans de ciuda, de nervi, de bucurie! E liniste, atat de liniste incat imi pot da seama in cate cioburi se sparge un pahar. E linistea in care si ceasul a incetat sa mai grabeasca timpul. Linistea de care nu aveam nevoie, in schimb am nevoie de TINE.
Visul meu!

...a fost odata...

si poate...