vineri, 26 iunie 2009
joi, 25 iunie 2009
deseuri nu gunoaie
traim printre gunoaie si asta se vede la tot pasul. traim in tara in care, pe oamenii ce ne 'conduc', ii intereseaza prea putin spre deloc reciclarea eficienta a deseurilor. si asta se vede. avem campuri pline de gunoaie, pline de pungi de plastic, de peturi, de resturi menajere... apele sunt supra-populate de aceleasi "vietuitoare" plutitoare.
ce e de facut?
sa fie oare o solutie amplasarea acelori containare viu colorate in marile intersectii ale oraselor (cel putin in bucuresti)? suntem mai eco asa? ma cam indoiesc. am vazut astazi, cum acele "puncte de colectare" a deseurilor reciclabile sunt golite la gramada intr-o masina de gunoi 'clasica'. atunci care e ideea?
vine pensionarul din drumul taberei (caci acolo am vazut intamplarea cu pricina) cu punga de gunoi, incepe si o triaza...plastic la plastic, sticla la sticla, metal la...metal iar restul la tomberon. apoi vine gunoierul, agata tomberonul de masina si-l rastoarna...agata apoi containarele pe rand si...le rastoarna si pe alea, in acelasi loc! e putina bataie de joc! ba chiar mai multa!
unde mai pui ca oricum pe burlanele blocurilor comuniste, gunoiul ajunge in ghena, fara sa fie triat. deci in containarele cu pricina tot fara sa fie triat. si la groapa de gunoi, cum altfel decat netriat!
Romania e tara in care colectarea selectiva nu face obiectul grijolor de zi cu zi ale unei familii cu un venit suficient de mare cat sa supravietuiasca de la o leafa la alta! si ne mai intrebam de ce "aia de afara" pot? pentru ca "aia" isi permit sa se respecte pe sine. majoritatea romanilor isi permit doar sa supravietuiasca.
oare merita sustinuta o campanie de genul celei promovate de viatadupacolectare.ro intr-o tara in care oamenii mor in spitale din cauza lipsei de medicamente sau de sange? pe majoritatea romanilor ii intereseaza ce pun pe masa copiilor, si mai putin recilarea selectiva...
ce e de facut?
sa fie oare o solutie amplasarea acelori containare viu colorate in marile intersectii ale oraselor (cel putin in bucuresti)? suntem mai eco asa? ma cam indoiesc. am vazut astazi, cum acele "puncte de colectare" a deseurilor reciclabile sunt golite la gramada intr-o masina de gunoi 'clasica'. atunci care e ideea?
vine pensionarul din drumul taberei (caci acolo am vazut intamplarea cu pricina) cu punga de gunoi, incepe si o triaza...plastic la plastic, sticla la sticla, metal la...metal iar restul la tomberon. apoi vine gunoierul, agata tomberonul de masina si-l rastoarna...agata apoi containarele pe rand si...le rastoarna si pe alea, in acelasi loc! e putina bataie de joc! ba chiar mai multa!
unde mai pui ca oricum pe burlanele blocurilor comuniste, gunoiul ajunge in ghena, fara sa fie triat. deci in containarele cu pricina tot fara sa fie triat. si la groapa de gunoi, cum altfel decat netriat!
Romania e tara in care colectarea selectiva nu face obiectul grijolor de zi cu zi ale unei familii cu un venit suficient de mare cat sa supravietuiasca de la o leafa la alta! si ne mai intrebam de ce "aia de afara" pot? pentru ca "aia" isi permit sa se respecte pe sine. majoritatea romanilor isi permit doar sa supravietuiasca.
oare merita sustinuta o campanie de genul celei promovate de viatadupacolectare.ro intr-o tara in care oamenii mor in spitale din cauza lipsei de medicamente sau de sange? pe majoritatea romanilor ii intereseaza ce pun pe masa copiilor, si mai putin recilarea selectiva...
nu sustin aceasta campanie (nu inseamna ca sunt impotriva ei) intrucat eu insumi nu selectez gunoiul pe care il arunc. niciodata!
si tutusi, ce e de facut?
cred ca ar trebui sa fie responsabilitatea fiecarui individ in parte, partrarea curateniei in tanura, in padure, pe malul apei, pe plaja, in propria gospodarie...asa putem proteja cu adevarat natura, si implicit propriile vieti!
o poveste
desprinde-ma de lune
si lasa-ma sa zbor
cu gandul catre stele
langa al tau fior
o raza de lumina
sa patrunda lejer
in camera divina
a glasului stingher
ce il aud mereu
de ceruri sa ma legi
cu ata alba-neagra
sa ma lasi si sa pleci
si sa te duci in graba
caci nu am sa mai fiu
eu, cel de alta data
doar intr-un singur loc
si-n clipa neuitata
e dureros de simplu
sa pierzi atatea lucruri
castigate in timp
prin lupta, chin si focuri
o lume te desparte
de clipa mult visata
o lume care arde
si te tine departe
si lasa-ma sa zbor
cu gandul catre stele
langa al tau fior
o raza de lumina
sa patrunda lejer
in camera divina
a glasului stingher
ce il aud mereu
de ceruri sa ma legi
cu ata alba-neagra
sa ma lasi si sa pleci
si sa te duci in graba
caci nu am sa mai fiu
eu, cel de alta data
doar intr-un singur loc
si-n clipa neuitata
e dureros de simplu
sa pierzi atatea lucruri
castigate in timp
prin lupta, chin si focuri
o lume te desparte
de clipa mult visata
o lume care arde
si te tine departe
miercuri, 24 iunie 2009
Fiecare copil in scoala
O initiativa Ovidiu Rom
Sustinut de Cabral
ps: astept o reactie de sustinere si din partea http://www.membriiasociatiei.blogspot.com/
luni, 22 iunie 2009
...un blog altfel...
sustine
www.membriiasociatiei.blogspot.com
"Impreuna putem schimba o lume, singuri putem doar incerca!"
sustine
www.membriiasociatiei.blogspot.com
"Impreuna putem schimba o lume, singuri putem doar incerca!"
LE:
duminică, 21 iunie 2009
partida de vanatoare
e prima mea partida de vanatoare si sunt nerabdator sa ies in padure! vreau sa tin arma in mana, sa tintesc! vreau sa fiu vanator! dar oare care e satisfactia unui vanator?
-important nu e sa omori animalul, ci sa il domini. e ca un joc psihologic. mergi in padure, il pandesti, il cunosti, te apropii de el, il lasi sa te vada - sa fuga, apoi din nou...in momentul in care intre tine si victima s-a creat o legatura, un soi de prietenie ciudata intre doi dusmani, abea atunci duci pusca la umar, tintesti si...apesi! placerea nu consta in a ucide animalul ci in a castiga lupta, duelul psihologic.
-da! poate ca ai dreptate, dar cum ramane cu cei care ucid cu sange rece cateva zeci de animale odata?
-aceia nu sunt vanatori! mi-e greu sa-i numesc si oameni. aia sunt niste monstri. braconierii care nu stiu altceva decat sa omoare pentru carne, pentru blana, pentru pene...in definivit pentru bani. sunt niste mercenari. asasini platiti cu varf si indesat de speculatii de trofee.
un vanator trebuie sa stie sa-si respecte si sa-si planga victima! e mare lucru sa sti ca glontul tau nu trebuie doar sa ucida, ci sa implineasca un destin!
-important nu e sa omori animalul, ci sa il domini. e ca un joc psihologic. mergi in padure, il pandesti, il cunosti, te apropii de el, il lasi sa te vada - sa fuga, apoi din nou...in momentul in care intre tine si victima s-a creat o legatura, un soi de prietenie ciudata intre doi dusmani, abea atunci duci pusca la umar, tintesti si...apesi! placerea nu consta in a ucide animalul ci in a castiga lupta, duelul psihologic.
-da! poate ca ai dreptate, dar cum ramane cu cei care ucid cu sange rece cateva zeci de animale odata?
-aceia nu sunt vanatori! mi-e greu sa-i numesc si oameni. aia sunt niste monstri. braconierii care nu stiu altceva decat sa omoare pentru carne, pentru blana, pentru pene...in definivit pentru bani. sunt niste mercenari. asasini platiti cu varf si indesat de speculatii de trofee.
un vanator trebuie sa stie sa-si respecte si sa-si planga victima! e mare lucru sa sti ca glontul tau nu trebuie doar sa ucida, ci sa implineasca un destin!
sâmbătă, 20 iunie 2009
De ce am blog?
am tot fost intrebat, de ce am blog! ce raspuns as putea da la o asemenea intrebare? "de ce nu?"
la inceput am facut blogul pentru ca nu stiam exact ce e aia / cu ce se mananca...cand am inceput sa ma prind de 'jmechere', blogul a devenit un mijloc de a transmite niste mesaje anumitor persoane! apoi blogul a devenit un loc pe care apareau tot felul de chestii ciudate (ma refer la povestioare) creata de mine.
blogul si-a castigat cativa cititori filedi, oameni care m-au facut sa nu ma opresc aici si sa continui sa 'aberez' pe diverse subiecte... acum blogul exista stict din cauza/datorita faptului ca exista cititori...si pentru asta VA MULTUMESC!
Si atunci care e ideea acestui post? e simplu!
prietenul Radu m-a "acuzat" indirect ca am blogul pentru a fi la moda, pentru a devenii o mica vedeta internautica. Departe de mine acest gand. Nu am vrut vreodata si nu vreau sa devin vedeta...fie internautica-intergalactica-interurbana-extracomunitara (si alte cuvinte din aceiasi categorie)
prietenul Razvan si-a facut si el blog! de ce? pentru a scrie ce-l doare! problema e ca subiectele pe de blogul lui sunt preponderent politice. sa fie asta singurul lucru care il doare? nu cred. (tocmai m-i s-a confesat ca-l doare capul de la 10 numere lungi si a cerut o pauza)
Mama. Mama e unul din primii mei cititori. si poate cel mai fidel. treaba e ca mama i-a mult prea personal tot ceea ce scriu eu. si interpreteaza in felul ei niste idei pe care le leaga de realitate. am mai spus-o aici, pe blog, si ma repet: viata mea personala nu e pe blog/ ci doar imaginatia si puterea mea personala de creatie (buna sau proasta) se regaseste in fiecare cuvant postat! (cu exceptia micilor lucruri pe care le-am spus despre mine, dar foarte direct)
Eu nu urmaresc prin blog, sa atrag atentia nimanui, nu vreau sa schim lumea cu blogul asta, ci doar sa multumesc cititorii care intra si lectureaza ceea ce eu scriu.
aaa...si mai am o idee, pentru care voi avea nevoie de ajutorul vostru, cititorii mei!
poate o sa iasa ceva misto!
hai...weekend fain sa aveti!
la inceput am facut blogul pentru ca nu stiam exact ce e aia / cu ce se mananca...cand am inceput sa ma prind de 'jmechere', blogul a devenit un mijloc de a transmite niste mesaje anumitor persoane! apoi blogul a devenit un loc pe care apareau tot felul de chestii ciudate (ma refer la povestioare) creata de mine.
blogul si-a castigat cativa cititori filedi, oameni care m-au facut sa nu ma opresc aici si sa continui sa 'aberez' pe diverse subiecte... acum blogul exista stict din cauza/datorita faptului ca exista cititori...si pentru asta VA MULTUMESC!
Si atunci care e ideea acestui post? e simplu!
prietenul Radu m-a "acuzat" indirect ca am blogul pentru a fi la moda, pentru a devenii o mica vedeta internautica. Departe de mine acest gand. Nu am vrut vreodata si nu vreau sa devin vedeta...fie internautica-intergalactica-interurbana-extracomunitara (si alte cuvinte din aceiasi categorie)
prietenul Razvan si-a facut si el blog! de ce? pentru a scrie ce-l doare! problema e ca subiectele pe de blogul lui sunt preponderent politice. sa fie asta singurul lucru care il doare? nu cred. (tocmai m-i s-a confesat ca-l doare capul de la 10 numere lungi si a cerut o pauza)
Mama. Mama e unul din primii mei cititori. si poate cel mai fidel. treaba e ca mama i-a mult prea personal tot ceea ce scriu eu. si interpreteaza in felul ei niste idei pe care le leaga de realitate. am mai spus-o aici, pe blog, si ma repet: viata mea personala nu e pe blog/ ci doar imaginatia si puterea mea personala de creatie (buna sau proasta) se regaseste in fiecare cuvant postat! (cu exceptia micilor lucruri pe care le-am spus despre mine, dar foarte direct)
Eu nu urmaresc prin blog, sa atrag atentia nimanui, nu vreau sa schim lumea cu blogul asta, ci doar sa multumesc cititorii care intra si lectureaza ceea ce eu scriu.
aaa...si mai am o idee, pentru care voi avea nevoie de ajutorul vostru, cititorii mei!
poate o sa iasa ceva misto!
hai...weekend fain sa aveti!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
