Sentimente

Buna! Eu sunt Marian!
Buna Marian! Eu sunt Nicoleta…
…si asa a inceput totul.

Din momenul in care s-au vazut pentru prima oara, s-au placut! Nu stiau nimic unu despre celalalt, dar, din vorba in vorba au ajuns sa se cunoasca foarte bine. Incepusera sa-si ‘puna sufletul pe tava’ unu celuilalt…se invitau de mana in gradina iubirii si a cunoasterii…simteau pasiunea partenerului in fiecare vorba, iubirea lor crestea cu fiecare sarut si pasiunea dragostei prindea aripi cu fiecare imbratisare. Isi dezvaluiau cele mai ascunse secrete, cele mai indraznete dorinte, descopereau ca au vise commune si isi faceau planuri impreuna...

A fost totul bine pana cand…pana cand au inceput sa vorbeasca despre “ieri”! Si asa s-a sfarsit totul...

Intelegi ce vreau sa spun?

Acolo

Intr-un singur loc as vrea sa ma aflu. Acolo! Probabil te intrebi unde este ‘acolo’ asta. ‘Acolo’ asta este mult mai aproape dacet crezi, insa mult prea departe ca sa poti ajunge vreodata. Acolo totul este perfect. Acolo negrul se amesteca cu albul. Acolo cel mai mare si cel mai mic sunt unul si acelasi. Acolo toti te iubesc si nimeni nu te cunoaste. Acolo ai tot ce iti trebuie, insa nu ai nevoie de nimic. Acolo norii iti lumieaza fata iar soarele iti tine umbra. Acolo toata lumea te asculta insa nu trebuie sa spui nimic. Acolo tu esti centrul universului iar universal este centrul existentei tale.

Vreau sa fiu acolo unde poate fi si EA! Vream sa merg acolo unde merg si EI! Vreau sa stau acolo unde nimeni si nimic nu ma poate influenta. Trebuie sa ajung acolo unde nu a mai ajuns nimeni. Stiu ca acolo pot fi fericit. Acolo nu exista moarte, nu exista tradare, nu exista adevar, nu exista sfarsit...

Ma intreb daca acest ‘acolo’ al meu este si ‘acolo’ al tau!? Exista mai multe ‘acolo’ sau nu exista nici unul!? Tu te-ai gandit vreodata cum arata ‘acolo’ al tau!? Atunci cand vei afla cum si unde este ‘acolo’ al tau, si te vei intreba daca vei ajunge vreodata, vei realize ca ‘acolo’ nu poti ajunge si vei dori, poate, sa nu fi stiut niciodata nimic despre ‘acolo’. Important este doar sa visezi ca vei ajunge candva ‘acolo’…nu sa ajung cu adevarat!

<<’acolo’ nu exista, dar in cautarea lui merita la alergi toata viata>>

Nud*

Privesc in stanga. Nimic! Privesc si in dreapta. Acelasi nimic! Sunt inconjurat de un infinit nimic. Totul e gol. Totul e pustiu. Paharul din care pana acum cateva minute sorbeam acea bere rece, e gol. Scaunul din fata mea, din care mai devreme ma privea insistent o bruneta focoasa, e gol. Barul, odata plin de sticle si pahare, acum e gol. Strada pe care intotdeauna zaboveam zeci de minute la o coada infernala, e pustie. Oamenii care umpleau strazile, trotuarele, terasele si magazinele nu mai sunt…totul e gol. Cerul, care era brazdat de darele avioanelor cu reactie, de nori amenintaroti si pasari zburatoare, acum e limpede ca lacrima. Nimic nu ii mai tulbura ablastrul pur, albastrul imaculat..obositor chiar. Ciudat e faptul ca sunt singurul om din acest mare pustiu. Singurul care ma misc, traiesc, vorbesc si gandesc. Si poate mai ciudat e faptul ca nu ma sperii, nu am intrat in panica. In momentul asta chiar si gandul meu e gol. Nici macar nu ma pot intreba cum am ajuns aici, ce se intampla, unde e toata lumea…mintea mea e lipsita de orice ratiune. Sunt poate mai gol interior decat locul in care ma aflu. Singurul lucru cu chip de om pe care il vad este un manechin intr-o vitrina, dezbracat si care ma priveste insistent. L-as intreba ce s-a intamplat, dar nu pot. Nu ma tem sa ii cer o explicatie dar nici nu am curajul sa o fac. Sunt prea singur si prea gol sa aflu ce e cu mine…**


*nud (cf. Dex)= gol.

**dar mai bine ma apuc de citit..maine am iar examen si nu vreau sa las foaia..nud

Un punct.

Asta suntem si asta vom ramane. Un punct. Nu poti face nimic pentru a devenii mai mult de atat. Omul e condamnat sa ramana un punct. Te nasti cunoscandu-ti starsitul. Traiesti avand obligatia sa iti faci viata cat mai frumoasa, sa te bucuri, sa fi fericit, sa iubesti, sa fi iubit...si cu toate astea ramai tot un punct. Cati oameni crezi ca isi vor mai aduce aminte de tine, cand tu nu vei mai fi? Foarte putini. Poate nici jumate din cati crezi tu. Cu fiecare zi ce va trece dupa tine, saptamani, luni, ani...lumea, apropiatii, prietenii te vor uita. E firesc. E normal. Sunt foarte putine personae, in a caror inima vei ramane pentru totdeauna, pana in momentul in care acestia ‘ti se vor alatura’. Se spune ca murim de doua ori: odata cand murim si odata cand mor toti cei care ne-au cunoscut. Si cu toate astea suntem doar - un punct.

Te-ai uitat in sus? Ai vazut cerul? Vei ajunge vreodata acolo? NU! Pentru ca esti doar un punct. Si asa vei ramane. Mananci. Visezi. Speri. Gandesti. Vorbesti. Mergi. Conduci. Tipi. Respire. Dormi. Iubesti. Plangi. Lovesti. Repeti. Citesti…esti doar un punct. Crezi ca iti vei putea schimba conditia de a fi un punct? Niciodata! Tot ce poti face este sa fi un punct asa cum vrei tu. Un punct care atunci cand va disparea sa ia cu el TOTUL: vise indeplinite, amintiri frumoase, clipe fericite, dorinte realizare si...memoria punctului sau sa ramana vie in cat mai multe alte puncte. Intr-o infinitate de puncte ‘negre’, nu poti fi cel ‘rosu’, dar iti poti gasii punctul alaturi de care sa nu mai conteze ‘culoarea’, punctual, impreuna cu care, sa devi virgula..sau apostrof!
Punct.

Scrisoare catre Fat Frumos (2)

"Spuneai sa inconjuram pâmântului şi să răspândim Binele în lume, dar nu mi-ai spus niciodata ce înseamnă Binele... Nu ai apucat..."

Iubeste-ti aproapele!

Tu. Studentule.
Ala care mereu ai fost un..constiincios, ai avut mereu intrebari, probleme de ridicat, proiecte de prezentat si recuperari de facut...iti place de tine? Esti multumit cu ceea ce esti? Nu te mustra constiinta cand tu ai numai note bune si nici o restanta, in timp ce colegii tai care au muncit la fel de mult (pe messenger), care au citit mult mai multe carti decat tine (un ‘volum’ intreg de 52…Poker, BlackJack, Septica), care au avut mai multe intrebari decat tine (pe forumurile auto-moto), care au ridicat mult mai multe probleme decat tine, legate evident de facultate (cand si in ce sala avem maine seminar, ce proiecte tre sa mai aducem, cine are toate cursurile sa le xeroxez si eu…) Iubitii tai colegi care pierd noptile in acelasi ritm cu tine (tu facand proiecte Sapard…ei facand sporturi extreme-halbere, sticlism, coniac-canoe..evident in ‘Biblioteca’). Nu te simti frustrat cand intri in sala de examen, te asezi linistit in orice banca vezi libera si astepti cu nerabdare subiectele…in timp ce colegii tai isi cauta un loc cat mai strategic, exerseaza de zor aruncatu cu privirea peste umarul celegei care mai stie cate ceva, isi verifica fiecare copiuta sa stie de unde o scoate daca pica subiectul X. In locul tau eu m-as simtii foarte prost...tocmai daia am ales sa fac parte din tabara cealalta. Acum, ‘momentul adevarului’ a sosit. Destinul m-a ‘aruncat’ exact in banca din spatele tau..in stanga un prost, in dreapta o tocilara care presimt ca nu da nimic…intra profesorul. Un mosulet simpatic, pe care acum il vad pentru prima data si aflu cu stupoare ca este proful de curs. Teancul de subiecte pe catedra. Cei doi ‘sacali’ impart grabiti foile de examen. Se aud sosoteli. Unii isi fac rugaciunea (imi spun ca nu mai are rost…biserica Sf. 5 nu e in Amf 2), altii sunt foarte siguri pe ei si le arde de gluma. Eu ma uit in jur si simt cum presiunea intregului amfiteatu apasa pe umerii mei si simt ca ma sufoc. Caldura. Panica. Transpiratie. Speranta sa cad pe subiect (unul din cele doua la care am copiute). S-au impartit toate foile. Urmeaza subiectele. Din primele banci aud reactii diverse (este ba pe’asta-l stiu…hooo mi-a cazut ca dracu…ba sti la 3…iti dau eu la 1 si la 4 daca pot...). Gata. Am subiectul in fata si ma uit cu teama pe el...de ce mi-erea frica nu am scapat! Acum singura mea sansa esti TU, colegul meu constiincios!
Iubeste-ti aproapele!

Teiul meu!

Sunt ani de zile, de cand fac acelasi lucru. Stau. Stau si privesc tot ceea ce ma inconjoara. Oamenii care trec. Singuri, in haita sau doi cate doi…agitati, grabiti, nervosi..altii foarte calmi, linistiti, mamici care isi plimba copiii..un cuplu frumos..’el’ o tine adolescentin in brate pe ‘ea’ si o saruta..se duc catre lac, probabil sa se dea cu barca..eu nu ma pot da cu barca. Nu fac decat sa ii privesc, sa ma minunez de ei si sa sper ca intr-o zi voi face acelasi lucru. Unii se opresc, se uita la mine si parca ar vrea sa-mi transmita ceva insa nu-i inteleg. Le cer sa repete dar nici ei nu ma inteleg pe mine si pleaca mai departe. Intr-o zi o fata frumoasa s-a opret in fata mea, a zabovit cateva secunde si apoi s-a apropiat. Daca as fi fost cu adevarat om, cu siguranta inima mea ar fi luat-o razna insa asa..nu am avut nici o reactie. A venit langa mine, m-a luat de gat si, probabil prietenul ei, i-a facut o poza. Apoi a plecat fara se isi ia ramas-bun si fara sa intoarca capul. Intr-o alta zi priveam doi viermi care se luptau. Sau care faceau dragoste. (nu stiu nici cum se lupta si nici cum fac dragoste viermii). Din inaltul cerului s-a coborat o pasare care la prins in cioc pe unul din ei si.... Pentru unul lupta, sau dragostea s-a terminat. Celalat a ramas singur..a ramas cu obligatia de a-si gasii alt parteren de lupta, sau de dragoste. Eu nu pot face nimic pentru a-l ajuta, Nu pot face nimic nici pentru mine.

Dar intr-o zi mi-am dat seama ca iubesc. DA! Iubesc! Cum e posibil sa iubesc!? Eu!? Uite ca e posibil. M-am indragostit de teliul de langa mine care, din totdeauna, cu crengile sale marete, m-a protejat de lacrimile cerului atunci cand ploua, mi-a tinut umbra, ferindu-ma de puterea arzatoare a soarelui, iar primavera m-a coplesit cu mirosul florilor sale. Il iubesc! Cu toate ca nu stiu sa ii transmit asta, sunt sigur ca stie ceea ce simt pentru el..altfel nu ar face toate aceste lucruri, nu?. Sunt nebun!? Pot fi nebun!? Un suflet de piatra poate avea sentimente!? Si totusi… Cel mai trist e ca eu nu pot face nimic pentru teiul meu…nu-i pot impiedica pe cei ce vin si se iscalesc pe coaja sa imbatranita, nu-l pot apara atunci cand oamenii se urca in el, nici macar nu-l pot plange cand, toamna, frunzele ii cad…nu sunt in stare! Daca-s putea sa-i spun..doar sa-i spun..atat as vrea…TEIUL MEU!

Dar nu se poate! Sunt blestemat sa raman statuie!

Ganduri!

Eu cand mai dorm? Oricum n-am somn. Atunci ce fac…sau mai bine sa nu fac, astept ca acele ceasului sa linga timp in favoarea mea, a noastra..NOI..Care NOI? Si timpul…se scurge pentru ‘noi’ sau pentru ‘ei’?.Nu conteaza, timpul oricum se scurge. Iubesti!? Iubeste. (punct)
Cum sa iubesti, ce sa iubesti? Mai bine nu. Ai grija de tine si incearca sa nu te mai impiedici de trecut…infige bine stangul in prezent si cu dreptul fa un pas mare catre viitor, sau mic…important e sa fie! Dar cu iubirea cum ramane? Pai nu ramane…vine si ea, independent de tine..sti povestea cu pasarea (elibereaz-o si daca te iubeste se va intoarce la tine, daca nu, inseamna ca nu a fost niciodata a ta).Atunci…nici un atunci. Deschid messenger’ul si nu e. Il inched la loc si aprind lunima. Atunci o vad, e chiar aici, e langa mine, se uita la nesomnul meu si incearca sa stea treaza alaturi de mine. Nu reuseste, adoarme inainte sa imi termin ideile asa ca nu mai am nimic de facut decat sa ii urmez exemplul. Dar cum sa fac asta cand nu stiu unde e iubirea..am eliberat-o. Se va intoarce!? Cand voi afla!? Cand se va intoarce!? Cum o va face!? De ce imi pun atatea intrebari!? Mai bine tac. Ma uit in jur si nu vad decat lumina becului care atarna ca spanzurat de tavan. In rest nimic. O camera goala, o camera fara suflet, o camera cu vedere la mare. Acolo imi zboara gandul. Si la iubire..iar la iubire…la ‘paserea’ ce nu stiu daca se va mai mai intoarce vrodata la mine! Poate nici nu conteaza. Important e sa fie libera si fericita! Asa! Si eu…eu ce fac!? Deocamdata nimic. Doar ii urmez exemplul si ‘zbor’ in pat. Dorm. Maine va fi o zi lunga. Iubire. Destin. Blestem. Sansa. Viata.(pe un peron). Si mangustele care nu se tem de cobre, le tatoneaza si le ataca inaite ca acestea sa reactioneze. De ce nu se tem mangustele? Pentru ca sunt singurele fiinte imune la veninul cobrei. Nici eu nu ma tem. Sunt imun la veninul iubirii! sau NU? Ramane de vazut! Ceasul linge in continuare timp...


Au fost doar niste ganduri ratacite!

o lume nebuna...nebuna de tot

Vrei sa faci bani din campania electorala? Puneti un banner mare la geam cu marian vanghelie (..da, cu lutere mici) si primesti 100 lei!

Nu as face chestia asta nici pentru un alt candidat pe care sa zicem ca l-as simpatiza...dar pt marean (...care estem...)

Cea mai mare prostie posibila...cum sa te injosesti in halul asta, pentru ce...pentru 100lei? (poate pe batranii care abea isi duc existenta cu pensiile mizerabile i-as intelege...pentru ei 100lei inseamna enorm...)


Tu vrei sa faci bani din asta?

Eu cu cine votez!?

Cum vi se pare campania asta electorala? Eu m-am saturar de ea!

M-am saturat sa vad pe toate posturile de televiziune acelasi lucru, sa aud aceleasi chestii, sa zapez si sa dau tot peste politica...sa ies afara si sa calc numai pe fluturasi electorali, aceiasi fluturasi care imi umplu zilnic cutia de scrisori, sa fiu intamplinat la fiecare intersectie, colt de strada, gura de metrou de corturi rosii, galbene, portocalii, verzi…de caraghiosi imbracati in culorile partidului care impart fluturasi, de panouri imense in tot orasul, de mesaje tampite, de sondaje si statistici care vin la usa sau suna la telefon…

Si totusi? Cu cine ar trebui sa votez?...sau mai bine spus AR TREBUI SA VOTEZ?
Voi va duceti la vot? Si pe cine votati?

Explimati-va opinia la sondaj!


ps: in oponia mea, cei doi, sunt singurele variante mai putin rele!