re: teiul meu

Sunt ani de zile, de cand fac acelasi lucru. Stau. Stau si privesc tot ceea ce ma inconjoara. Oamenii care trec. Singuri, in haita sau doi cate doi…agitati, grabiti, nervosi..altii foarte calmi, linistiti, mamici care isi plimba copiii..un cuplu frumos..’el’ o tine adolescentin in brate pe ‘ea’ si o saruta..se duc catre lac, probabil sa se dea cu barca..eu nu ma pot da cu barca. Nu fac decat sa ii privesc, sa ma minunez de ei si sa sper ca intr-o zi voi face acelasi lucru. Unii se opresc, se uita la mine si parca ar vrea sa-mi transmita ceva insa nu-i inteleg. Le cer sa repete dar nici ei nu ma inteleg pe mine si pleaca mai departe. Intr-o zi o fata frumoasa s-a opret in fata mea, a zabovit cateva secunde si apoi s-a apropiat. Daca as fi fost cu adevarat om, cu siguranta inima mea ar fi luat-o razna insa asa..nu am avut nici o reactie. A venit langa mine, m-a luat de gat si, probabil prietenul ei, i-a facut o poza. Apoi a plecat fara se isi ia ramas-bun si fara sa intoarca capul. Intr-o alta zi priveam doi viermi care se luptau. Sau care faceau dragoste. (nu stiu nici cum se lupta si nici cum fac dragoste viermii). Din inaltul cerului s-a coborat o pasare care la prins in cioc pe unul din ei si.... Pentru unul lupta, sau dragostea s-a terminat. Celalat a ramas singur..a ramas cu obligatia de a-si gasii alt parteren de lupta, sau de dragoste. Eu nu pot face nimic pentru a-l ajuta, Nu pot face nimic nici pentru mine.

Dar intr-o zi mi-am dat seama ca iubesc. DA! Iubesc! Cum e posibil sa iubesc!? Eu!? Uite ca e posibil. M-am indragostit de teliul de langa mine care, din totdeauna, cu crengile sale marete, m-a protejat de lacrimile cerului atunci cand ploua, mi-a tinut umbra, ferindu-ma de puterea arzatoare a soarelui, iar primavera m-a coplesit cu mirosul florilor sale. Il iubesc! Cu toate ca nu stiu sa ii transmit asta, sunt sigur ca stie ceea ce simt pentru el..altfel nu ar face toate aceste lucruri, nu?. Sunt nebun!? Pot fi nebun!? Un suflet de piatra poate avea sentimente!? Si totusi… Cel mai trist e ca eu nu pot face nimic pentru teiul meu…nu-i pot impiedica pe cei ce vin si se iscalesc pe coaja sa imbatranita, nu-l pot apara atunci cand oamenii se urca in el, nici macar nu-l pot plange cand, toamna, frunzele ii cad…nu sunt in stare! Daca-s putea sa-i spun..doar sa-i spun..atat as vrea…TEIUL MEU!

Dar nu se poate! Sunt blestemat sa raman statuie!

dansezi?

mi-ar fi placut sa stiu sa dansesz. dar uneori si chiar fara muzica, fara ritm, fara prejudecati, dansul exista si il poti dansa asa cum vrei. iar eu dansez. dansez fara muzica. e atat de liniste acum in jurul meu incat aud doar ritmul inimilor noastre batand la unison. suntem doar noi si asta e doar o mica parte din ceea ce va urma.
doar un cerc al nostru, si nimic dincolo de el. iar noi...in centrul lui, dansam! unde se termina cercul, parca se termina totul. si lumina si intunericul. se termina si timpul. e cercul nostru.
dansam. dansam un dans ciudat, pentru care ne-am pregatit atat de mult, pentru care ne-am calcat de atatea ori pe picioare si pe care l-am asteptat cu atata nerabdare. dansam si o facem perfect. si in dansul nostru, nimeni si nimic nu face muzica...doar noi!
umbra noastra imbratisata danseaza cu noi..aritmic. nu simte pamantul sub picioarele noastre si nici cerul deasupra. e doar soarele...
am emotii. am emotii pentru ca e frumos. si frumosul absolut intotdeauna mi-a dat emotii!

:)

foarte interesant

am avut un weekend bun...chiar foarte bun as putea spune!
avem un nou suflet printre noi!
retraiesc un sentiment divin!

poate mai multe pe tema asta in viitor...
acum vreau doar sa spun ca am ramas foarte uimit cand am vazut adresa blogului meu, pe blogul "mogulului". Dan Voiculescu chiar a luat in serios chestia asta cu bloggingul...

ps: sa-i facem si putina reclama www.danvoiculescu.net (nu ca ar avea nevoie dar si el a facut-o cu adresa mea...si asa e deontologic :D)

lucky I'm in love with my best friend

re: iubeste-ti aproapele

Tu. Studentule.
Ala care mereu ai fost un..constiincios, ai avut mereu intrebari, probleme de ridicat, proiecte de prezentat si recuperari de facut...iti place de tine? Esti multumit cu ceea ce esti? Nu te mustra constiinta cand tu ai numai note bune si nici o restanta, in timp ce colegii tai care au muncit la fel de mult (pe messenger), care au citit mult mai multe carti decat tine (un ‘volum’ intreg de 52…Poker, BlackJack, Septica), care au avut mai multe intrebari decat tine (pe forumurile auto-moto), care au ridicat mult mai multe probleme decat tine, legate evident de facultate (cand si in ce sala avem maine seminar, ce proiecte tre sa mai aducem, cine are toate cursurile sa le xeroxez si eu…) Iubitii tai colegi care pierd noptile in acelasi ritm cu tine (tu facand proiecte Sapard…ei facand sporturi extreme-halbere, sticlism, coniac-canoe..evident in ‘Biblioteca’). Nu te simti frustrat cand intri in sala de examen, te asezi linistit in orice banca vezi libera si astepti cu nerabdare subiectele…in timp ce colegii tai isi cauta un loc cat mai strategic, exerseaza de zor aruncatu cu privirea peste umarul celegei care mai stie cate ceva, isi verifica fiecare copiuta sa stie de unde o scoate daca pica subiectul X. In locul tau eu m-as simtii foarte prost...tocmai daia am ales sa fac parte din tabara cealalta. Acum, ‘momentul adevarului’ a sosit. Destinul m-a ‘aruncat’ exact in banca din spatele tau..in stanga un prost, in dreapta o tocilara care presimt ca nu da nimic…intra profesorul. Un mosulet simpatic, pe care acum il vad pentru prima data si aflu cu stupoare ca este proful de curs. Teancul de subiecte pe catedra. Cei doi ‘sacali’ impart grabiti foile de examen. Se aud sosoteli. Unii isi fac rugaciunea (imi spun ca nu mai are rost…biserica Sf. 5 nu e in Amf 2), altii sunt foarte siguri pe ei si le arde de gluma. Eu ma uit in jur si simt cum presiunea intregului amfiteatu apasa pe umerii mei si simt ca ma sufoc. Caldura. Panica. Transpiratie. Speranta sa cad pe subiect (unul din cele doua la care am copiute). S-au impartit toate foile. Urmeaza subiectele. Din primele banci aud reactii diverse (este ba pe’asta-l stiu…hooo mi-a cazut ca dracu…ba sti la 3…iti dau eu la 1 si la 4 daca pot...). Gata. Am subiectul in fata si ma uit cu teama pe el...de ce mi-erea frica nu am scapat! Acum singura mea sansa esti TU, colegul meu constiincios!
Iubeste-ti aproapele!

mesaj pentru tine

citat

"Realismul e hrana pentru mediocritate." - Tudor Chirila

scrisoare catre prietenul meu imaginar

Imi amintesc cum imi spuneai prin '02 ca nimic nu este imposibil si ca fraiede destinului imi apartin, ca nimic din ce imi propun nu mi se poate si nu imi pot refuza. Imi amintesc cum ma ridicam din tarana, la fotbal, privind prin mine si raspunzandu-mi la intrebari atat de banale acum si cu atata miez pentru mine atunci. Imi raspundeam prin tine. Tu imi raspundeai. Cred, acum, ca iti raspundeai tie si eu eram doar mijlocul de a pune intrebarea. Dar, foarte bine, se poate ca rolurile sa fie inversate… La urma urmei, doar erai parte din mine...
Vreau sa te atunt ca inteleg, in sfarsit, ca am dreptat si gresec in acelasi timp. Ca adevarul meu nu este acelasi cu adevarul prietenilort mei (reali) ca fraiele destinului chiar stau in mainile mele, insa nu intotdeauna stiu sa le manevrez. Intr-adevar nimic nu este imposibil si doar prin speranta, prin at-i urma visul poti obtine ceea ce-ti doresti.Imposibilul este atat de relativ, iar creatia lui atat de departe de lumea asta, incat ne pierdem pe drumul ce trebuie parcurs pana la el. Fiecare ne pierdem cum putem si cum stim si cum am invatat mai bine sau mai prost de la viata. Eu visez. Visez cu ochii deschisi. Si lupt in continuare pentru visul meu!
Poate te intrebi cum am ajuns in punctul asta. In situatia asta. Ei bine, mi-ar fi foarte greu sa iti explic, insa dupa atatia ani mi-am dat seama ca intradevar pot face ceea ce vreau cu destinul meu, ca pot tine cu siguranta fraiele acestuia, ca voi invata sa le si manevrez cum trebuie. Poate atunci nu intelegeam la ce te referi, cu adevarat, insa acum stiu. Stiu si iti scriu aceste randuri pentru a te informa ca sunt aici. Sunt mai viu ca niciodata si mai dornic ca niciodata sa lupt si sa-mi indeplinesc visele.
Vreau sa te bucuri si sa lupti alaturi de mine. Sa fin noi aceiasi din copilarie. Sa nu ne pese de griji, de probleme, sa nu ne complicam. Sa fim unul si acelasi...

Cu drag, prietenul tau
Razvan

Stunt Ride

Nu te vom uita niciodata!

Drum bun, prieten drag!

ganduri ilegale

M
A
U

spuneai ca vei comenta :)

din seria lucrurilor pe care nu le stii

astazi, stateam intr-un loc uitat de lume, singur. doar cate un pescar mai trecea si imi deranja linistea dominata de sunetul naurii. un sunet linistit. asurzitor. melodios. incantator. in momentul in care am decis sa plec, am avut nesimtirea de a ma gandii la tine!
sti cum te-am vazut?
te-am vazut acolo, langa mine, pe o banca. imbracata in alb. ca un inger. inconjurata de flori si parfum imbietor. te uitai la mine si zambeai. zambeai ciudat. zambeai si erai tu. erai frumoasa. pareai ca plutesti. si ma asteptai langa tine, pe banca. si eu zambeam. zambeam pentru ca erai acolo si te priveam.
te-ai uitat spre mine si mi-ai spus "hei, te iubesc!", ti-am raspuns simplu si sigur "stiu! si eu te iubesc!". era insa o distanta ciudata intre noi. cu fiecare pas pe care il faceam spre tine, banca pe care stateai se indeparta! distanta ne oprea! banca plutea, si tu cu ea. insa erai acolo. si asta era tot ce conta! erai acolo si ma iubeai!
oare existi?
oare chiar esti acolo?
chiar ma iubesti?
intr-un final am revenit printre muritori. inca se auzea sunetul naturii. eram acolo...eu si apa. si am inceput sa zambesc. sunt lucruri care mi se intampla, cu tine in gand! sunt lucruri pe care nu le-as schimba cu altele, niciodata!
intelegi?

love for a child

despre Viena...doar atat

Viena...departe de cum mi-am imaginat-o. un oras fermecat. un oras care iti creaza dependenta. dincolo de faptul ca e orasul cu cel mai ridicat nivel de trai, e un oras incarcat de istorie, de monumente si cladiri magnifice.merita sa ajungi marac odata in viata. sa vezi Viena de la peste 165metri inaltime. sa te dai in cele mai nebunesti 'dracovenii' din Prater (50 metri cadere libera, 120km/h cu capul in jos sau caruselul pe burta...doar cateva dintre cele mai palpitante) Schonbrunn si gradinile magice, zoo...Stefandom, Hofburg, Maria Hilfestrase, Dunarea...cateva din locurile ce nu trebuiesc ratate...locuri pe care abea astept sa le revad.

pentru un asemenea oras, cuvintele 'deformeaza' realitatea...
mergeti in Viena!!!

'nu cantam pe strazi, in Viena, la acordeon'

romani in lumea larga...
hai ma ca e dragut, nu?

Viena

salutari din Viena