”Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.” (Henry David Thoreau)
joi, 26 iunie 2008
Viata!
miercuri, 25 iunie 2008
MiAU
… miau salut! Sunt matul lui Razvan (R). Si daca el n-are inspiratie astazi m-a lasat pe mine să miaun – pardon, scriu - povestea vietii mele. Eu sunt cel mai frumos si mai nefericit pisic din…curte. Ca nu mai cunosc si alti pisici să stiu cum le merge lor.Ma ocup, in curte cu protejatul porumbului...de rozatoare (prind soareci). Si cand vine pe la mine ii dau de lucru lui R ca sa il mentin in forma, nu de alta...ca la bloc ’o duce mai rau ca mine’. E o intreagă inginerie să ii dai de lucru lu’ R asta. O sa va spun eu odata...
Sunt nefericit. Pai da, ma exploatează emotional, dar cand am eu chef de un pic de scandal nu ma lasa sa ma manifest. Si ma hraneste cu ’dragoste’, adica vrajeala, in loc sa bage halca de carnita sau macar o conserva de-aia cum mananca pisicile de capitala. Si dupa aia se mira de ce nu il las sa doarma dimineata (asta cand reusesc sa ajung in casa). Da ce, viata e facuta sa doarma? S-a nascut obosit?
Eu am cu R o relatie foarte buna, care se bazeaza pe bataie. Adica oriunde ne intalnim prin curte ne caftim. De cele mai multe ori sar eu la bătaie, ca R e pai pasnic de felul lui (cel putin cu mine). Dar daca cumva eu uit, imediat ma provoaca el si se pune de o batalie pe cinste. Nu imi place un lucru, R nu luptă cinstit: nu ma lasa sa il zgarii. Eu il las sa ma zgarie(desi nu o face niciodata si nu inteleg de ce ), el de ce nu ma lasa?
Are omu si parti bune. E barbat adevarat. Nu ma bate niciodată cand sunt la podea, doar cand sunt undeva la inaltimea lui (pe masa, pe masina…). De obicei cand ma bate din proprie initiativa mă anunta: “Dă-te jos! Jos futu-ti…”. Si dupa ce ma anunta eu ma asez in pozitia de luat bataie ca sa nu pierdem timp cu formalitatile, si i-au vreo doua, dupa care vad ca nu are simtul masurii si o sterg.
Ah am uitat sa ma prezint, ma cheama...cum ma striga, nu am un nume stabil...la inceput mi-a spus Banel (cata inspiratie), dar mi se mai spune Balanel,Tarzan, Pisoi, Bai, Jigodie, etc - functie de context. Mai nou si Mau ( lu’ R ii e cam foame si mananca ’i’-ul) Sunt motanel si am cam 2 ani. Locuiesc aici de cand m-am nascut. Aveam si doua surori mai mici cu un an care au disparut subit...si tocmai pe R il banui de ceva necurat la mijloc, dar inca, caut dovezi! Sunt cel mai frumos si cel mai destept si cel mai cuminte pisic (pe cuvantu meu)!
As mai putea sa va spun cate ceva mai picant despre R, dar nu cred ca e deontologic, si ma lasa asta sa mor de foame dupa aia (si asa de cand a intrat la ASE si e mare economist a inceput sa faca practica pe mancarea mea)
Un pupic umed si rece pentru toate cititoarele! La baieti, o zgarietura!
LA MULTI ANI CRISTI!
LA MULTI ANI VERE!
Sa fi fericit si iubit!
...si sa ne facem noi "mari" cat mai repede...
vrrrrrrrrruuuuuuummmmmmmmmmmm
marți, 24 iunie 2008
Mi-e sila!
Mi-e sila de oamenii care conduc tara asta...
Bai nene...cum e posibil ca in secolul XXI, intr-o tara care se vrea europeana, 'edilii' sunt intotdeauna luati prin surpridere!? Cata nesimtire din partea caldurii sa vina si ea tocmai VARA...pentru conducatorii nostrii e cea mai mare lipsa de respect din partea vremii! NU au fost pregatiti cu puncte de prim ajutor, cu rezerve de apa in pietele si locurile aglomerate ale orasului...oameni cad in strada din cauza caldurii, si sunt dusi la spital de alti oameni, salvarile ajung intotdeauna prea tarziu (...vezi'doamne traficul e de vine...si cine e de vina pentru traficul asta?..)
Acelasi lucru se intampla si iarna, cand nesimtita de zapada se gaseste sa cada tocmai in ianuarie...edilii erau la munte, de...tractoarele si materialul antiderapant erau...dar nu unde trebuie! NESIMTIRE CURATA DEM'LE!
De scandalurile interminabile de la Bacalaureat, care nu au putut lipsii nici anul acesta, nici nu mai are rost sa comentez (...probabil ca multi ar psune...i'auite-l ba si p'asta, lui nu i-ar convenii sa stie subiectele dinainte!?..)
Mi-e sila!
Bai nene...cum e posibil ca in secolul XXI, intr-o tara care se vrea europeana, 'edilii' sunt intotdeauna luati prin surpridere!? Cata nesimtire din partea caldurii sa vina si ea tocmai VARA...pentru conducatorii nostrii e cea mai mare lipsa de respect din partea vremii! NU au fost pregatiti cu puncte de prim ajutor, cu rezerve de apa in pietele si locurile aglomerate ale orasului...oameni cad in strada din cauza caldurii, si sunt dusi la spital de alti oameni, salvarile ajung intotdeauna prea tarziu (...vezi'doamne traficul e de vine...si cine e de vina pentru traficul asta?..)
Acelasi lucru se intampla si iarna, cand nesimtita de zapada se gaseste sa cada tocmai in ianuarie...edilii erau la munte, de...tractoarele si materialul antiderapant erau...dar nu unde trebuie! NESIMTIRE CURATA DEM'LE!
De scandalurile interminabile de la Bacalaureat, care nu au putut lipsii nici anul acesta, nici nu mai are rost sa comentez (...probabil ca multi ar psune...i'auite-l ba si p'asta, lui nu i-ar convenii sa stie subiectele dinainte!?..)
Mi-e sila!
luni, 23 iunie 2008
Liberul arbitru faulteaza!
Intr-o zi caniculara, ca asta, ce poti face? Cel mai indicat ar fi sa-ti iei prietenii sa mergi la o terasa sa bei o bere rece. Ar fi ideal. (da stiu...mi-a zis cineva ca idealul nu se atinge niciodata..oare?)
Pe strada vad foarte multi tineri imbracati la costum. Era sa uit. Azi a inceput bacul. Saraci de ei. Am trecut si eu prin asta exact acum un an. Deja mi se pare o gluma. Dar cine sunt eu sa comentez chestia asta? Ei trebuie sa invete si gata! Noi, astia ’mai copti’ ne-am facut datoria!
In alta parte, intr-o intersectie un batranel cerseste. Nu-l văd în fiecare zi. Are vreo 70 de ani, poate chiar şi mai bine. Merge în baston şi se opreşte în dreptul fiecarei masini şi cerşeşte. Nu cred că face asta din plăcere sau pentru că vrea să se îmbogăţească. Ochii lui spun o poveste tristă. Toropit de caldura am încercat să-mi imaginez motivul pentru care iese în stradă. Poate că e înainte de pensie, aia mică pe care o are; poate că soţia lui e bolnavă şi că nu-i ajung banii de medicamente; poate că nici copiii lui nu au bani să-i ajute sau poate că nu vor…poate nici nu are copii...poate… Poate mi-e teama să aflu povestea lui. Sunt lucruri în viaţă care te schimbă la 180 de grade. Sunt emoţii care te cuprind, iar barba începe să-ţi tremure şi lacrimile se proptesc pe pleoapa de jos. Te uiţi cum alţii nu au grijă de apropiaţi, iar tu, uneleori simti ca dacă ai putea i-ai lua în braţe şi nu le-ai mai da drumul.
Uneleori, viaţa e nedreaptă. Dumnezeu e selectiv, iar liberul arbitru faultează!
Ce spuneam de berea aia rece?
Hai noroc!
Pe strada vad foarte multi tineri imbracati la costum. Era sa uit. Azi a inceput bacul. Saraci de ei. Am trecut si eu prin asta exact acum un an. Deja mi se pare o gluma. Dar cine sunt eu sa comentez chestia asta? Ei trebuie sa invete si gata! Noi, astia ’mai copti’ ne-am facut datoria!
In alta parte, intr-o intersectie un batranel cerseste. Nu-l văd în fiecare zi. Are vreo 70 de ani, poate chiar şi mai bine. Merge în baston şi se opreşte în dreptul fiecarei masini şi cerşeşte. Nu cred că face asta din plăcere sau pentru că vrea să se îmbogăţească. Ochii lui spun o poveste tristă. Toropit de caldura am încercat să-mi imaginez motivul pentru care iese în stradă. Poate că e înainte de pensie, aia mică pe care o are; poate că soţia lui e bolnavă şi că nu-i ajung banii de medicamente; poate că nici copiii lui nu au bani să-i ajute sau poate că nu vor…poate nici nu are copii...poate… Poate mi-e teama să aflu povestea lui. Sunt lucruri în viaţă care te schimbă la 180 de grade. Sunt emoţii care te cuprind, iar barba începe să-ţi tremure şi lacrimile se proptesc pe pleoapa de jos. Te uiţi cum alţii nu au grijă de apropiaţi, iar tu, uneleori simti ca dacă ai putea i-ai lua în braţe şi nu le-ai mai da drumul.
Uneleori, viaţa e nedreaptă. Dumnezeu e selectiv, iar liberul arbitru faultează!
Ce spuneam de berea aia rece?
Hai noroc!
duminică, 22 iunie 2008
sâmbătă, 21 iunie 2008
Clipesc! Traiesc! Iubesc!
Ultimul lucru pe care am apucat sa i-l spun a fost “Nu te voi uita niciodata. Sa sti ca impreuna vom invinge distanta”. In acel moment ea a clipit, ma sarutat si mi-a soptit la ureche “Asa este! Te iubesc!”
Am fost sa o conduc la plecare. Nu am avut curajul sa ma apropii. Era cu ai ei si incarcau bagajele in masina. Am stat deoparte si i-am urmarit fiecare miscare, fiecare gest, fiecare rasuflare…era minunata! Dupa ce s-a urcat in masina, a deschis geamul si mi-a zambit. Atunci am realizat ca nu i-am cerut numarul de telefon si am alergat grabit spre ea. Dar deja plecase. Am urmarit cu privirea masina mana cand mi-a iesit din raza vizuala si atunci…atunci am auzit o mare bubuitura tocmai in acea directie.
Speriat, m-am gandit ca a facut un accident. Alergam cat putea de repede, camasa care incerca sa ma incetineasca a ramas agatata intr-un pom, ochelarii mi-au sarit de la ochi si imina pompa sangele cu o viteza ametitoare. Inebuneam.
Nu am apucat sa ajung in locul din care auzisem bubuitura. O masina nu m-a lasat. M-a lovit si m-a aruncat in santul de langa marginea drumului. O hoarda de inorogi se stransesera in jurul meu si nu mai aveam aer. Incercam sa le spun ca sunt bine, ca traiesc si sa imi faca loc sa ma ridic…insa nu puteam! Se comportau de parca eram mort, insa eu ii vedeam..sigur traiam..le urmaream miscarile haotice si gesturile disperate ale soferului care ma lovise. Nu ma puteam misca..dar nu eram mort..sigur traiam. Tot ce trebuia sa fac era sa clipesc si sa ii fac sa inteleaga ca sunt bine. Si am plipit. Dar odata inchise, pleoapele ochilor nu au vrut sa se mai deschida…a fost primul moment in care ‘am vazut’ moartea. Urlam de disperare si totusi nu ma auzea nimeni. Nici macar Ea!
Voi credeti ca am murit? Credeti ca viata mea s-s sfarsit aici? Nu oameni buni. Viata mea abea acum incepe. Acum, cand am intalnit fata visurilor mele, nu voi face greseala sa mor, nu o voi parasii asa de repede, nu o voi parasii niciodata. O iubesc si stiu ca si ea ma iubeste! Acolo, departe, unde este! Viata se sfarseste acolo unde incepe uitarea! Eu nu am uitat-o si nu o voi uita niciodata. Chiar daca nu am apucat sa-i iau numarul de telefon, oriunde ar fi Ea, eu o voi gasi!
Am clipit! Am reusit sa clipesc! Traiesc! Iubesc!
Am fost sa o conduc la plecare. Nu am avut curajul sa ma apropii. Era cu ai ei si incarcau bagajele in masina. Am stat deoparte si i-am urmarit fiecare miscare, fiecare gest, fiecare rasuflare…era minunata! Dupa ce s-a urcat in masina, a deschis geamul si mi-a zambit. Atunci am realizat ca nu i-am cerut numarul de telefon si am alergat grabit spre ea. Dar deja plecase. Am urmarit cu privirea masina mana cand mi-a iesit din raza vizuala si atunci…atunci am auzit o mare bubuitura tocmai in acea directie.
Speriat, m-am gandit ca a facut un accident. Alergam cat putea de repede, camasa care incerca sa ma incetineasca a ramas agatata intr-un pom, ochelarii mi-au sarit de la ochi si imina pompa sangele cu o viteza ametitoare. Inebuneam.
Nu am apucat sa ajung in locul din care auzisem bubuitura. O masina nu m-a lasat. M-a lovit si m-a aruncat in santul de langa marginea drumului. O hoarda de inorogi se stransesera in jurul meu si nu mai aveam aer. Incercam sa le spun ca sunt bine, ca traiesc si sa imi faca loc sa ma ridic…insa nu puteam! Se comportau de parca eram mort, insa eu ii vedeam..sigur traiam..le urmaream miscarile haotice si gesturile disperate ale soferului care ma lovise. Nu ma puteam misca..dar nu eram mort..sigur traiam. Tot ce trebuia sa fac era sa clipesc si sa ii fac sa inteleaga ca sunt bine. Si am plipit. Dar odata inchise, pleoapele ochilor nu au vrut sa se mai deschida…a fost primul moment in care ‘am vazut’ moartea. Urlam de disperare si totusi nu ma auzea nimeni. Nici macar Ea!
Voi credeti ca am murit? Credeti ca viata mea s-s sfarsit aici? Nu oameni buni. Viata mea abea acum incepe. Acum, cand am intalnit fata visurilor mele, nu voi face greseala sa mor, nu o voi parasii asa de repede, nu o voi parasii niciodata. O iubesc si stiu ca si ea ma iubeste! Acolo, departe, unde este! Viata se sfarseste acolo unde incepe uitarea! Eu nu am uitat-o si nu o voi uita niciodata. Chiar daca nu am apucat sa-i iau numarul de telefon, oriunde ar fi Ea, eu o voi gasi!
Am clipit! Am reusit sa clipesc! Traiesc! Iubesc!
In asta cred eu!
*Cred in drumul pe care am ales eu sa il urmez, nu in drumul pe care il urmeaza alti oameni.
*Cred in Dumnezeu si nu ma tem de el, ma tem de oameni.
*Cred in visele mele si lupt pentru a mi le indeplinii. Nu cred in resemnare.
*Am incredere in persoanele apropiate mie, si in mine. Nu am incredere in destin.
*Am incredere ca va veni ziua cand voi fi fericit cu adevarat. Incredere deplina.
*Cred ca acolo, undeva, exista o persoana care ma iubeste si pe care o astept in viata mea. Trebuie doar sa ma strige.
*Cred in cer. Nu cred in soare…si nici in luna.
*Cred ca ingerul meu nu ma va parasii niciodata. Nici chiar atunci cand voi gresi.
*Cred in libertate deplina. Nu cred in ‘datorii civice’ sau ‘sentimentale’.
*Cred ca voi fi un invingator in viata. Si nu voi renunta niciodata sa cred asta.
*Nu ma intereseaza ce crede ‘lumea’ despre mine!
*Cred in Dumnezeu si nu ma tem de el, ma tem de oameni.
*Cred in visele mele si lupt pentru a mi le indeplinii. Nu cred in resemnare.
*Am incredere in persoanele apropiate mie, si in mine. Nu am incredere in destin.
*Am incredere ca va veni ziua cand voi fi fericit cu adevarat. Incredere deplina.
*Cred ca acolo, undeva, exista o persoana care ma iubeste si pe care o astept in viata mea. Trebuie doar sa ma strige.
*Cred in cer. Nu cred in soare…si nici in luna.
*Cred ca ingerul meu nu ma va parasii niciodata. Nici chiar atunci cand voi gresi.
*Cred in libertate deplina. Nu cred in ‘datorii civice’ sau ‘sentimentale’.
*Cred ca voi fi un invingator in viata. Si nu voi renunta niciodata sa cred asta.
*Nu ma intereseaza ce crede ‘lumea’ despre mine!
vineri, 20 iunie 2008
miercuri, 18 iunie 2008
Natura noastra!
Mai sti ce inseamna sa te bucuri!? Sa te bucuri de natura si de aer curat!? Sa te bucuri de cantecul greierilor, de zbuciumul brotoceilor si de liliacul care te ameteste!? Sa te bucuri cand stai pe malul apei si ‘asculti’ natura…visezi ca intr-o zi totul va fi asa cum vrei tu si ca viata e cel mai frumos lucru care ti se poate intampla..visezi sa iubesti si sa fi iubit de fata visurilor tale...astepti momentul sa spui SUNT FERICIT!
Nu ma numesc Andrei, Mihai, Razvan, Marius..nu ma numesc decol..pur si simplu sunt! Incerc sa dau un sens imaginii care imi inunda privirea, raului care curge lenes in fata mea, fara inceput si fara sfarsit. Ascult pasartile si broastele care isi canta ‘melodia existentei’ pe malul apei si se ascund de lumina cristalina a soarelui. Ma plimb usor, in sens contrat raului si astept sa se intample ceva...dar nimic. Fac un pas in ritmul in care altii ar face doi..nu ma grabesc! Maine oricum vine, apa curge in continuare si iarba tot verde va fi! Cerul vibreaza. Sunetul ‘muzicii’ imi incanta auzul. Privelistea parca ingheata. In ciuda faptului ca sunt doar eu si natura…nu ma simt singur!
Dar ce stiti voi…habar n-aveti ce simt eu acum si ce vreau sa spun imi bat capul de pomana si pierd esentialul. Gata. Aici se inchide ‘poza’. Pentru voi raul nu mai curge. A secat. Pasarile nu mai canta. Va ataca si va indeparteaza din locurile in care ele sunt ‘stapane’! Nu si pe mine. Eu sunt unul de-al lor…stiu sa le ascult si sa le respect. Natura voastra e formata dintr-o ‘mare’ de betoane. Aerul vostru e produs de esapamentul auto. Al meu de frunzele pomilor. Am spus gata.
Nu ma numesc Andrei, Mihai, Razvan, Marius..nu ma numesc decol..pur si simplu sunt! Incerc sa dau un sens imaginii care imi inunda privirea, raului care curge lenes in fata mea, fara inceput si fara sfarsit. Ascult pasartile si broastele care isi canta ‘melodia existentei’ pe malul apei si se ascund de lumina cristalina a soarelui. Ma plimb usor, in sens contrat raului si astept sa se intample ceva...dar nimic. Fac un pas in ritmul in care altii ar face doi..nu ma grabesc! Maine oricum vine, apa curge in continuare si iarba tot verde va fi! Cerul vibreaza. Sunetul ‘muzicii’ imi incanta auzul. Privelistea parca ingheata. In ciuda faptului ca sunt doar eu si natura…nu ma simt singur!
Dar ce stiti voi…habar n-aveti ce simt eu acum si ce vreau sa spun imi bat capul de pomana si pierd esentialul. Gata. Aici se inchide ‘poza’. Pentru voi raul nu mai curge. A secat. Pasarile nu mai canta. Va ataca si va indeparteaza din locurile in care ele sunt ‘stapane’! Nu si pe mine. Eu sunt unul de-al lor…stiu sa le ascult si sa le respect. Natura voastra e formata dintr-o ‘mare’ de betoane. Aerul vostru e produs de esapamentul auto. Al meu de frunzele pomilor. Am spus gata.
Plecati! Imi 'murdariti' natura!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
