Imi amintesc cum imi spuneai prin '02 ca nimic nu este imposibil si ca fraiede destinului imi apartin, ca nimic din ce imi propun nu mi se poate si nu imi pot refuza. Imi amintesc cum ma ridicam din tarana, la fotbal, privind prin mine si raspunzandu-mi la intrebari atat de banale acum si cu atata miez pentru mine atunci. Imi raspundeam prin tine. Tu imi raspundeai. Cred, acum, ca iti raspundeai tie si eu eram doar mijlocul de a pune intrebarea. Dar, foarte bine, se poate ca rolurile sa fie inversate… La urma urmei, doar erai parte din mine...
Vreau sa te atunt ca inteleg, in sfarsit, ca am dreptat si gresec in acelasi timp. Ca adevarul meu nu este acelasi cu adevarul prietenilort mei (reali) ca fraiele destinului chiar stau in mainile mele, insa nu intotdeauna stiu sa le manevrez. Intr-adevar nimic nu este imposibil si doar prin speranta, prin at-i urma visul poti obtine ceea ce-ti doresti.Imposibilul este atat de relativ, iar creatia lui atat de departe de lumea asta, incat ne pierdem pe drumul ce trebuie parcurs pana la el. Fiecare ne pierdem cum putem si cum stim si cum am invatat mai bine sau mai prost de la viata. Eu visez. Visez cu ochii deschisi. Si lupt in continuare pentru visul meu!
Poate te intrebi cum am ajuns in punctul asta. In situatia asta. Ei bine, mi-ar fi foarte greu sa iti explic, insa dupa atatia ani mi-am dat seama ca intradevar pot face ceea ce vreau cu destinul meu, ca pot tine cu siguranta fraiele acestuia, ca voi invata sa le si manevrez cum trebuie. Poate atunci nu intelegeam la ce te referi, cu adevarat, insa acum stiu. Stiu si iti scriu aceste randuri pentru a te informa ca sunt aici. Sunt mai viu ca niciodata si mai dornic ca niciodata sa lupt si sa-mi indeplinesc visele.
Vreau sa te bucuri si sa lupti alaturi de mine. Sa fin noi aceiasi din copilarie. Sa nu ne pese de griji, de probleme, sa nu ne complicam. Sa fim unul si acelasi...
Cu drag, prietenul tau
Razvan
marți, 19 mai 2009
scrisoare catre prietenul meu imaginar
duminică, 17 mai 2009
sâmbătă, 16 mai 2009
miercuri, 13 mai 2009
duminică, 10 mai 2009
din seria lucrurilor pe care nu le stii
astazi, stateam intr-un loc uitat de lume, singur. doar cate un pescar mai trecea si imi deranja linistea dominata de sunetul naurii. un sunet linistit. asurzitor. melodios. incantator. in momentul in care am decis sa plec, am avut nesimtirea de a ma gandii la tine!
sti cum te-am vazut?
te-am vazut acolo, langa mine, pe o banca. imbracata in alb. ca un inger. inconjurata de flori si parfum imbietor. te uitai la mine si zambeai. zambeai ciudat. zambeai si erai tu. erai frumoasa. pareai ca plutesti. si ma asteptai langa tine, pe banca. si eu zambeam. zambeam pentru ca erai acolo si te priveam.
te-ai uitat spre mine si mi-ai spus "hei, te iubesc!", ti-am raspuns simplu si sigur "stiu! si eu te iubesc!". era insa o distanta ciudata intre noi. cu fiecare pas pe care il faceam spre tine, banca pe care stateai se indeparta! distanta ne oprea! banca plutea, si tu cu ea. insa erai acolo. si asta era tot ce conta! erai acolo si ma iubeai!
oare existi?
oare chiar esti acolo?
chiar ma iubesti?
intr-un final am revenit printre muritori. inca se auzea sunetul naturii. eram acolo...eu si apa. si am inceput sa zambesc. sunt lucruri care mi se intampla, cu tine in gand! sunt lucruri pe care nu le-as schimba cu altele, niciodata!
intelegi?
sti cum te-am vazut?
te-am vazut acolo, langa mine, pe o banca. imbracata in alb. ca un inger. inconjurata de flori si parfum imbietor. te uitai la mine si zambeai. zambeai ciudat. zambeai si erai tu. erai frumoasa. pareai ca plutesti. si ma asteptai langa tine, pe banca. si eu zambeam. zambeam pentru ca erai acolo si te priveam.
te-ai uitat spre mine si mi-ai spus "hei, te iubesc!", ti-am raspuns simplu si sigur "stiu! si eu te iubesc!". era insa o distanta ciudata intre noi. cu fiecare pas pe care il faceam spre tine, banca pe care stateai se indeparta! distanta ne oprea! banca plutea, si tu cu ea. insa erai acolo. si asta era tot ce conta! erai acolo si ma iubeai!
oare existi?
oare chiar esti acolo?
chiar ma iubesti?
intr-un final am revenit printre muritori. inca se auzea sunetul naturii. eram acolo...eu si apa. si am inceput sa zambesc. sunt lucruri care mi se intampla, cu tine in gand! sunt lucruri pe care nu le-as schimba cu altele, niciodata!
intelegi?
joi, 7 mai 2009
despre Viena...doar atat
Viena...departe de cum mi-am imaginat-o. un oras fermecat. un oras care iti creaza dependenta. dincolo de faptul ca e orasul cu cel mai ridicat nivel de trai, e un oras incarcat de istorie, de monumente si cladiri magnifice.merita sa ajungi marac odata in viata. sa vezi Viena de la peste 165metri inaltime. sa te dai in cele mai nebunesti 'dracovenii' din Prater (50 metri cadere libera, 120km/h cu capul in jos sau caruselul pe burta...doar cateva dintre cele mai palpitante) Schonbrunn si gradinile magice, zoo...Stefandom, Hofburg, Maria Hilfestrase, Dunarea...cateva din locurile ce nu trebuiesc ratate...locuri pe care abea astept sa le revad.
pentru un asemenea oras, cuvintele 'deformeaza' realitatea...
mergeti in Viena!!!
pentru un asemenea oras, cuvintele 'deformeaza' realitatea...
mergeti in Viena!!!
miercuri, 6 mai 2009
marți, 5 mai 2009
sâmbătă, 2 mai 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)









