miercuri, 26 noiembrie 2008

Nebun de Alb

Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru o vesnicie
1.Acum sunt mai pustiu ca totdeauna
De cand ma simt tot mai bogat de tine
Si-mi stau pe tample soarele si luna
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine
Si uite n-are cine sa ne-ajute
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale

2.Prin gari descreierate accidente
Marfare triste vin in miezul verii
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca sa te apropii si ca sa te sperii
Jur imprejur privelisti aberante
Copii fragili ducand parinti in spate
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albastrosi venind spre zari uscate

3.Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii
In podul palmei daca iau nisipul
Simt un inel jucandu-se de-a mirii
I-aud prin batalii din vreme-n vreme
Ostasii garzii tale ti se-nchina
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chip slavon si nume de regina

3 comentarii:

  1. n-am stiut de melo asta...
    e superba!si versurile pe masura!! am ascultat-o de zeci de ori
    iti multumesc :)

    RăspundețiȘtergere
  2. @ doi_ochi_caprui: nici eu nu am stiut-o pana acum vreo 3 sapt cand am auzit-o live la munte, o canta la chirata un tip senzational in sensul asta...mi-a intrat in suflet instantaneu si abea asteptam sa o caut si s-o ascult iar si rai...:)

    RăspundețiȘtergere