vineri, 30 mai 2008

Sentimente

Buna! Eu sunt Marian!
Buna Marian! Eu sunt Nicoleta…
…si asa a inceput totul.

Din momenul in care s-au vazut pentru prima oara, s-au placut! Nu stiau nimic unu despre celalalt, dar, din vorba in vorba au ajuns sa se cunoasca foarte bine. Incepusera sa-si ‘puna sufletul pe tava’ unu celuilalt…se invitau de mana in gradina iubirii si a cunoasterii…simteau pasiunea partenerului in fiecare vorba, iubirea lor crestea cu fiecare sarut si pasiunea dragostei prindea aripi cu fiecare imbratisare. Isi dezvaluiau cele mai ascunse secrete, cele mai indraznete dorinte, descopereau ca au vise commune si isi faceau planuri impreuna...

A fost totul bine pana cand…pana cand au inceput sa vorbeasca despre “ieri”! Si asa s-a sfarsit totul...

Intelegi ce vreau sa spun?

Acolo

Intr-un singur loc as vrea sa ma aflu. Acolo! Probabil te intrebi unde este ‘acolo’ asta. ‘Acolo’ asta este mult mai aproape dacet crezi, insa mult prea departe ca sa poti ajunge vreodata. Acolo totul este perfect. Acolo negrul se amesteca cu albul. Acolo cel mai mare si cel mai mic sunt unul si acelasi. Acolo toti te iubesc si nimeni nu te cunoaste. Acolo ai tot ce iti trebuie, insa nu ai nevoie de nimic. Acolo norii iti lumieaza fata iar soarele iti tine umbra. Acolo toata lumea te asculta insa nu trebuie sa spui nimic. Acolo tu esti centrul universului iar universal este centrul existentei tale.

Vreau sa fiu acolo unde poate fi si EA! Vream sa merg acolo unde merg si EI! Vreau sa stau acolo unde nimeni si nimic nu ma poate influenta. Trebuie sa ajung acolo unde nu a mai ajuns nimeni. Stiu ca acolo pot fi fericit. Acolo nu exista moarte, nu exista tradare, nu exista adevar, nu exista sfarsit...

Ma intreb daca acest ‘acolo’ al meu este si ‘acolo’ al tau!? Exista mai multe ‘acolo’ sau nu exista nici unul!? Tu te-ai gandit vreodata cum arata ‘acolo’ al tau!? Atunci cand vei afla cum si unde este ‘acolo’ al tau, si te vei intreba daca vei ajunge vreodata, vei realize ca ‘acolo’ nu poti ajunge si vei dori, poate, sa nu fi stiut niciodata nimic despre ‘acolo’. Important este doar sa visezi ca vei ajunge candva ‘acolo’…nu sa ajung cu adevarat!

<<’acolo’ nu exista, dar in cautarea lui merita la alergi toata viata>>

joi, 29 mai 2008

Nud*


Privesc in stanga. Nimic! Privesc si in dreapta. Acelasi nimic! Sunt inconjurat de un infinit nimic. Totul e gol. Totul e pustiu. Paharul din care pana acum cateva minute sorbeam acea bere rece, e gol. Scaunul din fata mea, din care mai devreme ma privea insistent o bruneta focoasa, e gol. Barul, odata plin de sticle si pahare, acum e gol. Strada pe care intotdeauna zaboveam zeci de minute la o coada infernala, e pustie. Oamenii care umpleau strazile, trotuarele, terasele si magazinele nu mai sunt…totul e gol. Cerul, care era brazdat de darele avioanelor cu reactie, de nori amenintaroti si pasari zburatoare, acum e limpede ca lacrima. Nimic nu ii mai tulbura ablastrul pur, albastrul imaculat..obositor chiar. Ciudat e faptul ca sunt singurul om din acest mare pustiu. Singurul care ma misc, traiesc, vorbesc si gandesc. Si poate mai ciudat e faptul ca nu ma sperii, nu am intrat in panica. In momentul asta chiar si gandul meu e gol. Nici macar nu ma pot intreba cum am ajuns aici, ce se intampla, unde e toata lumea…mintea mea e lipsita de orice ratiune. Sunt poate mai gol interior decat locul in care ma aflu. Singurul lucru cu chip de om pe care il vad este un manechin intr-o vitrina, dezbracat si care ma priveste insistent. L-as intreba ce s-a intamplat, dar nu pot. Nu ma tem sa ii cer o explicatie dar nici nu am curajul sa o fac. Sunt prea singur si prea gol sa aflu ce e cu mine…**


*nud (cf. Dex)= gol.

**dar mai bine ma apuc de citit..maine am iar examen si nu vreau sa las foaia..nud

Un punct.

Asta suntem si asta vom ramane. Un punct. Nu poti face nimic pentru a devenii mai mult de atat. Omul e condamnat sa ramana un punct. Te nasti cunoscandu-ti starsitul. Traiesti avand obligatia sa iti faci viata cat mai frumoasa, sa te bucuri, sa fi fericit, sa iubesti, sa fi iubit...si cu toate astea ramai tot un punct. Cati oameni crezi ca isi vor mai aduce aminte de tine, cand tu nu vei mai fi? Foarte putini. Poate nici jumate din cati crezi tu. Cu fiecare zi ce va trece dupa tine, saptamani, luni, ani...lumea, apropiatii, prietenii te vor uita. E firesc. E normal. Sunt foarte putine personae, in a caror inima vei ramane pentru totdeauna, pana in momentul in care acestia ‘ti se vor alatura’. Se spune ca murim de doua ori: odata cand murim si odata cand mor toti cei care ne-au cunoscut. Si cu toate astea suntem doar - un punct.

Te-ai uitat in sus? Ai vazut cerul? Vei ajunge vreodata acolo? NU! Pentru ca esti doar un punct. Si asa vei ramane. Mananci. Visezi. Speri. Gandesti. Vorbesti. Mergi. Conduci. Tipi. Respire. Dormi. Iubesti. Plangi. Lovesti. Repeti. Citesti…esti doar un punct. Crezi ca iti vei putea schimba conditia de a fi un punct? Niciodata! Tot ce poti face este sa fi un punct asa cum vrei tu. Un punct care atunci cand va disparea sa ia cu el TOTUL: vise indeplinite, amintiri frumoase, clipe fericite, dorinte realizare si...memoria punctului sau sa ramana vie in cat mai multe alte puncte. Intr-o infinitate de puncte ‘negre’, nu poti fi cel ‘rosu’, dar iti poti gasii punctul alaturi de care sa nu mai conteze ‘culoarea’, punctual, impreuna cu care, sa devi virgula..sau apostrof!
Punct.

luni, 26 mai 2008

Scrisoare catre Fat Frumos (2)





"Spuneai sa inconjuram pâmântului şi să răspândim Binele în lume, dar nu mi-ai spus niciodata ce înseamnă Binele... Nu ai apucat..."

Iubeste-ti aproapele!

Tu. Studentule.
Ala care mereu ai fost un..constiincios, ai avut mereu intrebari, probleme de ridicat, proiecte de prezentat si recuperari de facut...iti place de tine? Esti multumit cu ceea ce esti? Nu te mustra constiinta cand tu ai numai note bune si nici o restanta, in timp ce colegii tai care au muncit la fel de mult (pe messenger), care au citit mult mai multe carti decat tine (un ‘volum’ intreg de 52…Poker, BlackJack, Septica), care au avut mai multe intrebari decat tine (pe forumurile auto-moto), care au ridicat mult mai multe probleme decat tine, legate evident de facultate (cand si in ce sala avem maine seminar, ce proiecte tre sa mai aducem, cine are toate cursurile sa le xeroxez si eu…) Iubitii tai colegi care pierd noptile in acelasi ritm cu tine (tu facand proiecte Sapard…ei facand sporturi extreme-halbere, sticlism, coniac-canoe..evident in ‘Biblioteca’). Nu te simti frustrat cand intri in sala de examen, te asezi linistit in orice banca vezi libera si astepti cu nerabdare subiectele…in timp ce colegii tai isi cauta un loc cat mai strategic, exerseaza de zor aruncatu cu privirea peste umarul celegei care mai stie cate ceva, isi verifica fiecare copiuta sa stie de unde o scoate daca pica subiectul X. In locul tau eu m-as simtii foarte prost...tocmai daia am ales sa fac parte din tabara cealalta. Acum, ‘momentul adevarului’ a sosit. Destinul m-a ‘aruncat’ exact in banca din spatele tau..in stanga un prost, in dreapta o tocilara care presimt ca nu da nimic…intra profesorul. Un mosulet simpatic, pe care acum il vad pentru prima data si aflu cu stupoare ca este proful de curs. Teancul de subiecte pe catedra. Cei doi ‘sacali’ impart grabiti foile de examen. Se aud sosoteli. Unii isi fac rugaciunea (imi spun ca nu mai are rost…biserica Sf. 5 nu e in Amf 2), altii sunt foarte siguri pe ei si le arde de gluma. Eu ma uit in jur si simt cum presiunea intregului amfiteatu apasa pe umerii mei si simt ca ma sufoc. Caldura. Panica. Transpiratie. Speranta sa cad pe subiect (unul din cele doua la care am copiute). S-au impartit toate foile. Urmeaza subiectele. Din primele banci aud reactii diverse (este ba pe’asta-l stiu…hooo mi-a cazut ca dracu…ba sti la 3…iti dau eu la 1 si la 4 daca pot...). Gata. Am subiectul in fata si ma uit cu teama pe el...de ce mi-erea frica nu am scapat! Acum singura mea sansa esti TU, colegul meu constiincios!
Iubeste-ti aproapele!

duminică, 25 mai 2008

Teiul meu!

Sunt ani de zile, de cand fac acelasi lucru. Stau. Stau si privesc tot ceea ce ma inconjoara. Oamenii care trec. Singuri, in haita sau doi cate doi…agitati, grabiti, nervosi..altii foarte calmi, linistiti, mamici care isi plimba copiii..un cuplu frumos..’el’ o tine adolescentin in brate pe ‘ea’ si o saruta..se duc catre lac, probabil sa se dea cu barca..eu nu ma pot da cu barca. Nu fac decat sa ii privesc, sa ma minunez de ei si sa sper ca intr-o zi voi face acelasi lucru. Unii se opresc, se uita la mine si parca ar vrea sa-mi transmita ceva insa nu-i inteleg. Le cer sa repete dar nici ei nu ma inteleg pe mine si pleaca mai departe. Intr-o zi o fata frumoasa s-a opret in fata mea, a zabovit cateva secunde si apoi s-a apropiat. Daca as fi fost cu adevarat om, cu siguranta inima mea ar fi luat-o razna insa asa..nu am avut nici o reactie. A venit langa mine, m-a luat de gat si, probabil prietenul ei, i-a facut o poza. Apoi a plecat fara se isi ia ramas-bun si fara sa intoarca capul. Intr-o alta zi priveam doi viermi care se luptau. Sau care faceau dragoste. (nu stiu nici cum se lupta si nici cum fac dragoste viermii). Din inaltul cerului s-a coborat o pasare care la prins in cioc pe unul din ei si.... Pentru unul lupta, sau dragostea s-a terminat. Celalat a ramas singur..a ramas cu obligatia de a-si gasii alt parteren de lupta, sau de dragoste. Eu nu pot face nimic pentru a-l ajuta, Nu pot face nimic nici pentru mine.

Dar intr-o zi mi-am dat seama ca iubesc. DA! Iubesc! Cum e posibil sa iubesc!? Eu!? Uite ca e posibil. M-am indragostit de teliul de langa mine care, din totdeauna, cu crengile sale marete, m-a protejat de lacrimile cerului atunci cand ploua, mi-a tinut umbra, ferindu-ma de puterea arzatoare a soarelui, iar primavera m-a coplesit cu mirosul florilor sale. Il iubesc! Cu toate ca nu stiu sa ii transmit asta, sunt sigur ca stie ceea ce simt pentru el..altfel nu ar face toate aceste lucruri, nu?. Sunt nebun!? Pot fi nebun!? Un suflet de piatra poate avea sentimente!? Si totusi… Cel mai trist e ca eu nu pot face nimic pentru teiul meu…nu-i pot impiedica pe cei ce vin si se iscalesc pe coaja sa imbatranita, nu-l pot apara atunci cand oamenii se urca in el, nici macar nu-l pot plange cand, toamna, frunzele ii cad…nu sunt in stare! Daca-s putea sa-i spun..doar sa-i spun..atat as vrea…TEIUL MEU!

Dar nu se poate! Sunt blestemat sa raman statuie!

sâmbătă, 24 mai 2008

Ganduri!

Eu cand mai dorm? Oricum n-am somn. Atunci ce fac…sau mai bine sa nu fac, astept ca acele ceasului sa linga timp in favoarea mea, a noastra..NOI..Care NOI? Si timpul…se scurge pentru ‘noi’ sau pentru ‘ei’?.Nu conteaza, timpul oricum se scurge. Iubesti!? Iubeste. (punct)
Cum sa iubesti, ce sa iubesti? Mai bine nu. Ai grija de tine si incearca sa nu te mai impiedici de trecut…infige bine stangul in prezent si cu dreptul fa un pas mare catre viitor, sau mic…important e sa fie! Dar cu iubirea cum ramane? Pai nu ramane…vine si ea, independent de tine..sti povestea cu pasarea (elibereaz-o si daca te iubeste se va intoarce la tine, daca nu, inseamna ca nu a fost niciodata a ta).Atunci…nici un atunci. Deschid messenger’ul si nu e. Il inched la loc si aprind lunima. Atunci o vad, e chiar aici, e langa mine, se uita la nesomnul meu si incearca sa stea treaza alaturi de mine. Nu reuseste, adoarme inainte sa imi termin ideile asa ca nu mai am nimic de facut decat sa ii urmez exemplul. Dar cum sa fac asta cand nu stiu unde e iubirea..am eliberat-o. Se va intoarce!? Cand voi afla!? Cand se va intoarce!? Cum o va face!? De ce imi pun atatea intrebari!? Mai bine tac. Ma uit in jur si nu vad decat lumina becului care atarna ca spanzurat de tavan. In rest nimic. O camera goala, o camera fara suflet, o camera cu vedere la mare. Acolo imi zboara gandul. Si la iubire..iar la iubire…la ‘paserea’ ce nu stiu daca se va mai mai intoarce vrodata la mine! Poate nici nu conteaza. Important e sa fie libera si fericita! Asa! Si eu…eu ce fac!? Deocamdata nimic. Doar ii urmez exemplul si ‘zbor’ in pat. Dorm. Maine va fi o zi lunga. Iubire. Destin. Blestem. Sansa. Viata.(pe un peron). Si mangustele care nu se tem de cobre, le tatoneaza si le ataca inaite ca acestea sa reactioneze. De ce nu se tem mangustele? Pentru ca sunt singurele fiinte imune la veninul cobrei. Nici eu nu ma tem. Sunt imun la veninul iubirii! sau NU? Ramane de vazut! Ceasul linge in continuare timp...


Au fost doar niste ganduri ratacite!

vineri, 23 mai 2008

o lume nebuna...nebuna de tot


Vrei sa faci bani din campania electorala? Puneti un banner mare la geam cu marian vanghelie (..da, cu lutere mici) si primesti 100 lei!

Nu as face chestia asta nici pentru un alt candidat pe care sa zicem ca l-as simpatiza...dar pt marean (...care estem...)

Cea mai mare prostie posibila...cum sa te injosesti in halul asta, pentru ce...pentru 100lei? (poate pe batranii care abea isi duc existenta cu pensiile mizerabile i-as intelege...pentru ei 100lei inseamna enorm...)


Tu vrei sa faci bani din asta?

Eu cu cine votez!?

Cum vi se pare campania asta electorala? Eu m-am saturar de ea!

M-am saturat sa vad pe toate posturile de televiziune acelasi lucru, sa aud aceleasi chestii, sa zapez si sa dau tot peste politica...sa ies afara si sa calc numai pe fluturasi electorali, aceiasi fluturasi care imi umplu zilnic cutia de scrisori, sa fiu intamplinat la fiecare intersectie, colt de strada, gura de metrou de corturi rosii, galbene, portocalii, verzi…de caraghiosi imbracati in culorile partidului care impart fluturasi, de panouri imense in tot orasul, de mesaje tampite, de sondaje si statistici care vin la usa sau suna la telefon…

Si totusi? Cu cine ar trebui sa votez?...sau mai bine spus AR TREBUI SA VOTEZ?
Voi va duceti la vot? Si pe cine votati?

Explimati-va opinia la sondaj!


ps: in oponia mea, cei doi, sunt singurele variante mai putin rele!

joi, 22 mai 2008

Copilul din tine!

Cand eram mici, fiecare dintre noi aveam planuri, vroiam sa devenim ceva anume, chiar idoli pe care doream sa-i urmam…

Multi isi doreau sa devina doctori, aviatori, pompieri, gunoieri, bucatari…eu am avut mai multe dorinte de acest gen: am vrut sa ma fac super-erou (ca Batman, Spiderman, Zoro…), pe urma am vrut sa ma fac sef, sofer si mai tarziu fotbalist…




"Ombladon - Daca pozele ar vorbi"

Daca ar fi existat meseria asta de ‘super-erou’…dar ce sa-i faci..viata bate filmul, NU si desenele animate. Cu fotbalul am fost mai aproape, am jucat 5 ani, fotbal de performanta, dar n-a fost sa fie…asta e, nu toti ne nastem Hagi, Mutu sau Banel Nicolita… Sofer sunt, insa nu ca o meserie, si nici nu cred ca voi fi vreodata (sau poate cine stie). Iar cu sefia, ei bine, la asta inca mai lucrez…:D


Tu ce ai vrut sa devii cand erai mic, si ce ai devenit?
Ai respectat copilul din tine?

miercuri, 21 mai 2008

Tu ce zici?

Nu pot fi deacord cu oamenii care fac, spun si gandesc ca e mai rau sa ‘cazi dupa cai mari’, ca e mult mai bine sa iti pui obiective mici pe care sa le atingi repede si usor, sa te multumesti cu ce ai si sa nu risti nimic pentru mai mult…practice sa te limitezi la o viata banala!

Eu cred ca e mult mai important sa avem planuri, obiective, tinte marete…sa luptam si sa facem totul pentru a le indeplinii, sa fim pe deplin fericiti atunci cand o facem…iar daca nu, macar sa fim impacati ca am facut TOT ce a depins de noi pentru acel lucru.

Nu pot renunta la vise si la idealuri, conlosandu-ma cu putin, cu ce am, “cu ce mi-a dat Dumnezeu”. NU! Pentru ca acelasi DUMNEZEU mi-a dat puterea de lupta pentru ceea ce imi doresc si pentru ceea ce astept de la viata!

Crezi ca e mai bine sa ai ca obiectiv urcarea primei trepte sau a tutror scarilor? Sa te multumesti cu luciul apei sau sa faci totul pentru a atinge varful iceberg-ului? Sa te multumesti cu 'cioara din mana' sau sa faci tot posibilul sa prinzi 'vrabia dupa gard'?

Daca te limitezi, ce vei avea cand vei ajunge la batranete? Vei fi multumit de viata pe care ai dus-o? Nu te vor macina lucrurile pe care le puteai face si nu le-ai facut pentru ca te-ai limitat, pentru ca nu ai riscat?...Iti spun eu…VEI REGRETA ENORM..in afara de o viata ‘liniara’ si mediocre nu vei avea nimic. Regretul ca nu ai facut anumite lucruri atunci cand puteai va fi mai mare decat o eventuala nereusita a acestora. NU TE LIMITA! NU ITI DA MOTIVE CA MAI TARZIU SA REGRETI CA NU AI LUAT TOTUL DE LA VIATA!

FA TOTUL PENTRU CELE MAI MARI OBIECTIVE PE CARE LE AI! PENTRU A-TI INDEPLINII CELE MAI FRUMOASE VISE!

Eu asa zic…tu ce zici?

cuvinte.cuvinte.cuvinte

Ai incercat vreodata sa scri exact cuvintele care iti vin in minte, fara sa pleci de la o idee, fara o anumita tema...pur si simplu aleatoriu. Mie asta mi-a iesit:


mare.tramvai.v.bere.umbra.punct.traian.verde.dacia.ninge.stau.cred.vreme.zodie.setat.picatura.otet.fluturi.decalog.tudor.piesa.album.veverita.inger.crama.dovleac.pana.haimana.jiu.salbatic.tren.curcubeu.departe.beatrice.vis.libertate.drum.vreau.padure.praf.semnal.pisica.cafea.ce.cum.astea.voi.ornament.destul.ceas.simbol.deal.adanc.geam.curge.virus.usa.zgomot.ea.intelege.punct.pijama.par.tv.masina.mare.examen.liceu.mateiciuc.litere.caiet.fotbal.iarba.corcoduse.peste.poza.interviu.decor.avion.armata.valentin.trei.ocolis.is.creier.ciripit.ureche.punga.pepene.tineret.miere.doamne.razvan.curat.tensiune.arici.termopan.cd.servetele.panza.camasa.ceas.mine.vointa.taste.inebunesc.gata.stop….


Tie ce cuvinte iti trec acum prin minte? Incearca la comm...

marți, 20 mai 2008

R.I.P.

Ne stim batranii, ai nostri sau ai altora. De la un moment dat incolo incep sa se gandeasca la ”marea traversare”. Se apuca sa-si cumpere hainele pentru ingropaciune, unii isi cumpara chiar sicriul, de locul de veci nu mai vorbim, prosoapele apar si ele ordonate frumos, snopul de luminari isi asteapta datoria, inghesuit undeva printr-un dulap…stiti povestea, pentru noi e trista dar pentru ei este o stare naturala, incheie socoteli…

Oare, la noi cum va fi... va dati seama ca la noi va sta treaba cu totul altfel? Adica, daca nu ne rezolva inainte de termen tigarile, munca de 24/h pe zi sau ratele, creditele la banci...va dati seama ce avem noi de facut la categoria “incheiere de socoteli”?

Partea asta cu scandurile, carpele si luminarile o rezolvam dintr-un click, cumparam cu cardul de credit serviciul “death below extended” in care intra toate cele, plus doua bocitoare si o limuzina neagra...

Dar noi avem cu totul alte probleme:

In primul rand ne activam casuta vocala a telefoatelor mobile (pentru fiecare operator in parte...evident) cu un mesaj profund si explicit...sa stie omul ca te-ai dus intrun loc mai bun, sa inteleaga ca te cauta in zadar...

In al doilea rand setam un auto-responder pe mail, ceva funny dar totusi „serios”, ceva de genul “Eu m-am dus, asta e reply-ul pe care ti-l da fantoma mea care bantuie netul”.

Dupa ce-am rezolvat-o si pe asta fugim repede la pagina de hi5, sau pe blog si facem un filmstrip al vietii noastre, imagini de la nastere si pana aproape de ”end zone”. La fel, pus un mesaj frumos si deosebit de adanc, sa rupem lacrimi si zambete deopotriva.

Si asta fu, faci toate astea si te intinzi linistit pe pat (nu inainte sa dai SHUT DOWN la utilaj).
Ar mai fi ceva la care nu m-am gandit?

DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA IN PACE PE CEI CE NU MAI SUNT PRINTRE NOI!


CONDOLEANTE MIYAGI! (click)

"Drumul Oaselor!"

Vrem-nu vrem...tot 'aici' ajungem!

luni, 19 mai 2008

Scrisoare către Făt Frumos

Am crezut că, într-o zi, buzduganul va lovi în uşa mea şi am să ies să te îmbrăţişez. Aş fi vrut să-ţi revăd calul alb. Mi-ai promis că îl voi călări cândva... Şi acum, când, în sfârşit, aş fi putut... Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de maşini... Mi-ai spus că trebuie să creştem mari şi să luptăm cu toţi zmeii din lume, dar nimeni nu mai vrea să lupte, Făt Frumos... Oamenii nu au timp să mai fie viteji... unii dintre ei spun că viaţa e o luptă, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câştigat sau a pierdut... Mi-ai promis că o să mă înveţi ce e onoarea, Făt Frumos... dar oamenii nu prea folosesc acest cuvânt... nici în reclame nu l-am prea auzit... foarte rar, prin filme, dar mereu se găseşte câte unul care spune că eşti un prost dacă ai onoare... Ai plecat şi nu m-ai lămurit...
În fiecare seară, mulţi dintre noi ajungem în acelaşi loc, Făt Frumos... nişte case mici... iar eu ştiu sigur că am fost în castelul tău când eram mic... mi-ai spus că nu pot sta mult, pentru că venea zmeul şi trebuia să te lupţi cu el... şi toţi oamenii fac aceleaşi lucruri... Cei care sunt singuri intră în casă, aruncă nişte chei pe masă şi se duc la frigider, scot o sticlă de acolo şi beau din ea şi se uită în gol... Apoi se trezesc ca dintr-un vis şi se duc în altă cameră, unde se aşază pe o canapea şi dau drumul la televizor... Mii de oameni fac aceleaşi lucruri, în acelaşi timp, seară de seară, în aceleaşi case mici, Făt Frumos...
Am fi putut fi singuri, Făt Frumos... Mi-ai promis că nu vor fi două nopţi în care să dorm în acelaşi loc, Făt Frumos... că o să zburăm peste munţi, călare pe caii noştri albi şi vom călători în acelaşi timp cu stelele, şi unde vom vedea o luminiţă cât de mică, acolo vom coborî şi vom înnopta... M-am gândit că s-ar putea să nu pot zbura, Făt Frumos, dar eram sigur că voi călători... Şi luminiţe sunt peste tot, Făt Frumos, asta mă doare... nici măcar nu ar fi trebuit să le căutăm... e mult mai simplu decât pe vremea ta, şi tu nu eşti aici... Ai spus că trebuie să facem ocolul pâmântului şi să răspândim Binele în lume, dar nu mi-ai explicat ce înseamnă Binele... Nu ai apucat... Tu ştii cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu Binele... ?... Mă enervezi, Făt Frumos, pentru că eşti iresponsabil... m-ai lăsat cu ochii in soare... Vreau să fac tot ce făceai tu şi să trăiesc cum trăiai tu, Făt Frumos, şi să îi învăţ şi pe alţii... Prietenii mei trebuiau să mă ajute, nu Făt Frumos...
Trebuia să plecăm împreună la drum... Iar eu trebuia să ştiu să îi găsesc şi să ştiu să îi aleg, nu, Făt Frumos?... Ei bine, află că sunt singur, Făt Frumos... Şi tu nu eşti aici... Fomilă, Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă... Ei bine, află că sunt înconjurat de nişte idioţi în costume gri cu care mă văd în fiecare miercuri la mall şi care cântă cântece despre bere şi nici măcar nu-şi mai amintesc de tine... îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosînzeana, dar că de tine nu-şi aduc aminte... şi râd, Făt Frumos, râd de tine, râd de mine...
Ar fi trebuit să fii aici, laşule... să ne înveţi să luptăm... să ne vorbeşti despre onoare şi prietenie... să ne povesteşti despre sacrificiu... Ar fi trebuit să ramâi aici, ca să te poţi apăra, Făt Frumos, pentru că eu nu o pot face în locul tău, pentru că nu m-ai învăţat, Făt Frumos... ai plecat ca un laş, Făt Frumos... şi nu ne-ai învăţat nimic... Ai fi putut măcar să îmi spui cum ai făcut să o iubeşti doar pe ea, Făt Frumos... O singură fată... Măcar atât, Făt Frumos, pentru că eu ştiu că ea te-a ajutat mult... Cum ai reuşit să iubeşti o singură femeie... Te urăsc, Făt Frumos, te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume...
Tastez numele tău şi mii de pagini îmi vorbesc despre tine... Şi tu nu eşti nicăieri, Făt Frumos... Şi nici măcar Zmeul nu mai e printre noi... Aşa aş fi fost sigur că ai existat... Ai plecat, Făt Frumos, şi ai luat cu tine şi Binele şi Răul... Te urăsc, Făt Frumos... Te urăsc!


www.vamamusic.ro

sâmbătă, 17 mai 2008

Ascultati!

Florin Chilian- Chiar daca


Horia Brenciu- Septemprie, luni


Vama- Pe sarma



MIE IMI PLACE!

Suflet de artist'




Cam cu asta se ocuma varamiu, Cristi, la munca......are 'stofa', nu?

Apa sau foc?








APA!

vineri, 16 mai 2008

Nu te vom uita niciodata!

Primul lui motor a fost un Simson. Adi abia terminase scoala de A si deja purta duduitul tipic monocilindrului nemtesc prin tot orasul. Cu greu ii mai incapea zambetul sub casca - luase fierul inaintea carnetului si-l incercase pe strazi laturalnice. Cu Nepra cumparata mai tarziu si chopperita apoi temeinic a ajuns sa "alerge", in sfarsit, in loc sa mearga mosnegeste. Cine era sa stie ca nu viteza ii va fi cel mai mare dusman, ci o clipa de neatentie din partea altcuiva...

Adrian Serdare (zis "Droghy", de zapacit si naiv, nu de altceva) a fost prietenul tuturor motorizatilor din Iasi. Nu-si aduce nimeni aminte sa se fi certat "pe bune" cu cineva vreodata, iar pe saua din spate a motocicletei lui era intotdeauna loc pentru vreo "domnita aflata la ananghie".

Adi, stim ca te uiti acum in jos, spre noi, si ca zambesti putin contrariat - inca nu stii ce cauti in locul acela luminos in care te afli, la ce adunare cereasca de motociclisti ai fost chemat. Cand ai sa te vezi insa ruland pe asfaltul fara cusur si ai sa-ti dai seama ca benzina nu ti se termina niciodata, ai sa zambesti multumit si ai sa ne faci semn cu farul, dintre stele sau dintre vise. A ramas-bun, a salut, a chemare...

Drum bun, prieten drag!

joi, 15 mai 2008

EMO!


Cum sa fi EMO? De ce sa fi EMO?

M-am uitat aseara la Mircea Badea care a comentat cate ceva despre ‘generatia emo’, si la Un show pacator, unde Capatos a avunt invitati, printer altii, si niste “Emo Kids”. Am ramas surprins sa aflu ce mod impertinent de gandire au astia (emo)…cum e posibil sa gandesti asa?

Frate viata e de cacat, hai sa ne ‘spargem capu’ eventual ne taiem si venele-in lung k e mai cul (stiu..cool), si obligatoriu tre sa aratam penibil imbracati cu niste freze de loseri ca altfel nu se uita lumea la noi. Si evident tre sa plangem ca doar suntem EMO (-emotivi-). Daca nu plangi nu esti “tru”!

Cam asa ajung unii sa gandesca si sa se comporte..dupa parerea mea..strict din lipsa de alternative, si asta dc? pentru ca sunt limitati intelectual (…prosti, tampiti, nebuni…). Majoritatea sunt ‘copii de bani gata’…(app. Sa te imbraci asa penibil si sa-ti faci freza aia odioasa la hairstylist costa ‘doar’ 1000-1500lei), sunt acei copii care sunt frustrati si se ‘bucura’ de o lipsa acuta de atentia din partea celorlalti si ‘adoptand’ stilul EMO vor sa atraga atentia celor din jur, vor sa iasa in evidenta cu ceva, vor sa fie ‘altfel’…sa fie “TRU”

“AM 12 ANI SI VREAU SA MOR!”..cam asa suna aseara titlul emisiunii lui Dan Capatos, legata de curentul EMO...de ce sa vrei asa ceva? De ce sa ajungi in situatia asta? Se spunea aseara in emisiune ca o mare parte din vina o au parintii acestora, prin faptul ca nu le acorda suficienta atentie si nu le inteleg problemele! Eu nu sunt deacord! Pai ce sa mai spunem de cei care, cresc fara parinti, de cei de la tara care la 12 ani sunt satui de sapa si de munca, cu animalele (la proriu)..copiii aia nu mai au probleme?sunt intelesi de toata lumea?se bucura de o copilarie normala? NU! Si totusi nu ajung sa se drogheze, sa se sinucida, sa se mutileze..nu devin EMO! De ce? Pentru ca ei au ceva creier in cap, pentru ca ei au puterea sa lupte si sa infrunte greutatile viatii, pentru ca ei la primu obstacol nu incep sa planga ( sa fie ‘EMOtivi’)…pentru ca nici nu au timp pentru asta!

Ba astia…voi ati auzit de mare? De munte? De iesit la o bere cu prietenii? De iesit in parc, la un film sau sa faceti sport? Stiti cine a castigat campionatul de fotbal anul asta?

TREZITI-VA BA LA REALITATE! VIATA POATE FI SI ALTFEL!


Auzi…..EMO!

marți, 13 mai 2008

haifaiv



Intelegeti de ce mi-am sters 'haifaivu'?

duminică, 11 mai 2008

Ne conformam?!

Ne conformam. Cred ca asta ar fi esenta existentei noastre, respectam regulile!

Fie ca vorbim de reguli de circulatie, de regulile comportamentului in societate, de regulile locului de munca, de relulile de politete, asta am invatat sa facem, sa ne conformam...

Ok, nu toti, marea majoritate. Ok, nu de fiecare data si nu toti la fel, fiecare respecta regulile pe care si le-a insusit sau pe care le considera ‚mai importante’!

Uite, luand drept exemplu regulile fixate de societate in relatia baiat-fata, barbat-femeie:

-iti cere numarul de telefon. Nu i-l dai, ca nu se face…si te conformezi regulii conform careia aia care da numarul din prima e usuratica.
-iesiti in oras prima data si vrea sa te sarute la despartire…dar tu nu-l saruti, ca nu se face, respecti alta regula cu toate ca buzele tale ard de dorinta unui sarut fierbinte
-te vezi cu el a nu-stiu-cata-oara si iti pune mana pe fund…Tu sari ca arsa si-l ‚servesti’ cu o replica dura sau chiar o ‚apostrofare’ fizica, ca “nu se face”… cu toate ca fundul tau, sanii tai, si alte parti ale corpului tau tanjesc dupa o atingere si-o mangaiere…

Si tot asa, urmand regulile impuse de altii, de alte curente, de alte timpuri, pui un zid intre tine si fericirea ta. Caci sa nu crezi ca fericirea este adusa de lucrurile mari. Au si ele un aport dar…lucrurile mici si ‚ordinare’ te fac fericit. Caci mai multe lucruri mici fac dintr-o zi banala, una buna, mai multe zile bune fac o saptamana buna…saptamani adunate care fac luni bune, ani buni…o viata buna.

Ai stat vreodata sa te gandesti cate lucruri mici ti-ai dorit si nu ai ajuns sa le faci pentru ca te conformezi voit sau nu, constient sau nu, unor reguli impuse de altii?

NU UITA ca lucrurile mici reprezinta esenta vietii, nu uita ca „o lumare poate face oricand ceea ce nu poate face soarele niciodata: sa lumineze noaptea”!

Am 'furat' apusul!
















Dupa un rasarit superb la malul marii, acum am asistat la o alta 'dovada' a frumusetii naturii...apusul!

joi, 8 mai 2008

miercuri, 7 mai 2008

Loser!

Imi place sa cred ca fiecare om alege sa faca diverse acctiuni, lucruri si activitati pentru a-si satisface o nevoie, o dorinta o placere personala…a lui sau a altcuiva…

Explicati-mi si mie atunci care este satisfactia acelei actiuni a ‚internautilor’ care trimit mass-uri si mail-uri de genu:

„Este saptamina prieteniei… Demonstreaza prietenilor tai ca tii la ei. Trimite aceast e-mail tuturor prietenilor tai, chiar daca asta inseamna sa-l trimiti inapoi celui care ti l-a trimis… Daca se intoarce… Ai multi prieteni buni. O saptamina a prieteniei minunata! Trimite la 15 persoane in urmatoarele 143 de minute, apasa F6 si numele celui care te iubeste va aparea cu litere de tipar, este foarte impresionant pentru ca e real… „

„daca nu dai mesajul asta mai departe,o sa-ti moara toata familia la interval de un an...unu cate unu,in ordine ab in care tii la ei(nu injurati pls......nici io nu vroiam sa il dau mai departe dar e prea ciudat)asta e pe bune...deci trimite!!!!....stiu K NU crezi....dar e adevarata.fara mishto....treaba ta!!!deci dak nu trimiti acest mesaj tuturor din lista ta in 2 minute o sa ai ghinion peste tot.daca il trimitzi o sa ai parte de noroc in dragoste si maine o sa ai o surpriza placuta.nu este mangleala,a fost verificata faza!!!nu ai ce pierde!!! da mesajul mai departe!!!nu io lam scris ....’

„Buna numele meu este Farcas Adrian am 17 de anisi sufar de o forma rara de leucemie singura mea sansa este un transplant de maduva fara transplant nu voi mai putea trai operatia costa 55.000 $ si familia mea a strans deja 32.000 $ si in cazul meu cei care se ocupa fundatia care ma va ajuta sa strang banii a incheiat o intelegere cu Yahoo si Aol si voi primi 0.01 cent pe fiecare mesaj dat mai departe ...te rog din to sufletul meu da mesajul mai edparte pentru ca si eu sa fiu la fel ca tine....hai sa nu ne zgarcim de la a da copy si paste la toata lista nu`ti ia decat 3 sec... scz de mass l-am primit si eu......”


Sa fim seriosi...CINE CREDE TAMPENIILE ASTEA?
De ce sa dai mai departe o asemenea aberatie? De ce sa stresezi si tu pe altii? Doar pentru ca si tu ai trecut prin asta? Sau chiar crezi si speri ca faci o fapta buna sau te temi de ‚haptej’de mii” de ani cu ghinion?


http://rage.gk.ro/anti-idioti/# ANTI-IDIOTI!!!

O.Paler!

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.



Astazi s-a implinit 1 an de la moartea lui Octavian Paler!

marți, 6 mai 2008

...da...

E AL MEU!

"e prosti"

Te-ai uitat azi in stanga? Dar in dreapta? Daca te-ai uitat, ai vazut vreun prost? Stai sa fiu mai explicit… ai vazut vreunul care intro discutie sa spuna “Nu stiu frate ce sa spun, nu ma pricep la asta...”? Slabe sanse sa vezi asa ceva, toti “e destepti”! Toti isi dau cu parerea si au idei! Toti „stie”!

Poate ai tu mai mult noroc, la capitolul asta eu cam duc lipsa… unde te uiti, toti au opinii! Ca e vorba de dribling la fotbal, de neurochirurgie, de injectia multipunct, de termoizolarea pe care o da caramida de BCA sau de constipatia data de alimentatia cu carbohidrati… toti avem cate o opinie!

Si nu ma refer la opinia aia decenta, in care spui si tu ceva-acolo, sa nu zica lumea ca nu te duce mintea… nuuu, chiar daca nu stiu nimic, io deschid gura si zic tare, sa ma auda tot cartierul. Ba mai mult, daca apare altu’ care zice altceva ma lansez intr-o controversa si o polemica de parca se cearta Plesu cu Patapievici pe tema “sexualitate in opera lui Eminescu”!

Patru sfaturi mici si umile:

- cand te bagi in seama fii sigur ca te-a intrebat cineva ceva;

- cand te bagi in seama fii sigur ca ai inteles despre ce este vorba; (crede-ma, atunci cand doi oameni vorbesc despre constipatia la hamsteri sau detergenti ecologici este perfect, si total enervant sa vina al treilea spunand “Daaa, si eu am papuci cu blanita!”…)

- cand te bagi in seama fii sigur ca te pricepi si nu deschizi gura ca si usa de la frigider (degeaba);

- cand te bagi in seama fii sigur ca pe cineva intereseaza ce ai de zis.

Ce spuneti oameni buni? Am dreptate sau m-am bagat in seama aiurea?

luni, 5 mai 2008

La Multi Ani bah astia...

Mda...azi, 5 Mai cica ar fi ziua barbatului..."vor unii sa ne serbeze barbatia"...nu stiu exact daca s-a 'oficializat' chestia asta, daca s-a strans numarul de semnaturi necesare (si eu am semnat), dar ma intreb: CHIAR AVEM NEVOIE DE ASTA?

Eu, personal, nu ma simt deloc mai bine ca azi 'e ziua mea', nu mi se pare nimic iesit din comun si nu vreau sa ma gandesc ce o sa fie peste cativa ani, daca se va ajunge ca aceasta zi sa fie la fel de 'agitata' si de chicioasa ca Valentine's Day, 1 Martie si restu de genu (...NU VA LUATI DE 8 MARTIE...)

...si daca tot va fi asa, mi-ar place ca de ziua barbatului sa se bea bere gratis, sa se organizeze meciuri 'cuplaj' unde sa fie intrarea libera si toate femeile 'soferite' sa stea acasa. Pai nu?

duminică, 4 mai 2008

Despartire

Rasarit la malul marii!


Cu toate ca am tot amanat momentul…in aceasta mini-vacanta de 1 Mai, am fost sa vad rasaritul la malul marii. SUPERB!

Dupa o noapte petrecuta pe terasa cu muzica de petrecere si distractie cat cuprinde, dimineata nu a fost cel mai placut lucru sa ne trezim la 5.30 si sa mergem pe plaja....dar cu putin efort, am reusit.

Ajunsi ‘la fata locului’, am fost putin surprins de faptul ca plaja era plina, aproape ca in cursul zilei…chiar ma intrebam daca Costinestiul doarme vreodata noaptea...

Asteptam linistiti aparitia ‘personajului principal’ care nu se lasa induplecat de toti cei care au venit special pentru el, si intarzie –ca orice vedeta care se respecta-...glumind cu Tibi, credeam ca am venit exact in ziua lui libera si ca nu va mai rasarii, va lasa luna sa ‘domneasca’ si peste ziua de 2 Mai, luna care s-a incapatanat sa se arate pe cerul putin inorat chiar si dupa mult asteptata iesire a soarelui din mare.

Datorita perdelei de nori, am avut parte de un rasarit ‘precipitat’, timid, insa un rasarit frumos…dupa cateva clipe de la aparitie, soarele s-a incapatanat sa se mai lase odata asteptat intrand in spatele norilor, dar dupa cateva minute a iesit cu adevatar triumfator, mai ‘mare’ si mai ‘puternic’, a luminat marea pana la mal si a imprastiat norii care il ‘eclipsau’…nimic nu ii mai putea sta in cale si in ‘misiunea’ lui de a incanta privirile celor care il admirau!

Abea astept sa ajung din nou la mare, sa vad din nou rasaritul acela minunat, un adevarat spectacol de lumina si culori…un triumf al soarelui in fata lunii…al luminii in fata intunericului…al ‘binelui’ in fata ‘raului’!

vineri, 2 mai 2008

...minunea nu a tinut 3 zile!


Abea m-am intors de la mare....INCREDIBIL....nu am cuvinte: