Un punct.

Asta suntem si asta vom ramane. Un punct. Nu poti face nimic pentru a devenii mai mult de atat. Omul e condamnat sa ramana un punct. Te nasti cunoscandu-ti starsitul. Traiesti avand obligatia sa iti faci viata cat mai frumoasa, sa te bucuri, sa fi fericit, sa iubesti, sa fi iubit...si cu toate astea ramai tot un punct. Cati oameni crezi ca isi vor mai aduce aminte de tine, cand tu nu vei mai fi? Foarte putini. Poate nici jumate din cati crezi tu. Cu fiecare zi ce va trece dupa tine, saptamani, luni, ani...lumea, apropiatii, prietenii te vor uita. E firesc. E normal. Sunt foarte putine personae, in a caror inima vei ramane pentru totdeauna, pana in momentul in care acestia ‘ti se vor alatura’. Se spune ca murim de doua ori: odata cand murim si odata cand mor toti cei care ne-au cunoscut. Si cu toate astea suntem doar - un punct.

Te-ai uitat in sus? Ai vazut cerul? Vei ajunge vreodata acolo? NU! Pentru ca esti doar un punct. Si asa vei ramane. Mananci. Visezi. Speri. Gandesti. Vorbesti. Mergi. Conduci. Tipi. Respire. Dormi. Iubesti. Plangi. Lovesti. Repeti. Citesti…esti doar un punct. Crezi ca iti vei putea schimba conditia de a fi un punct? Niciodata! Tot ce poti face este sa fi un punct asa cum vrei tu. Un punct care atunci cand va disparea sa ia cu el TOTUL: vise indeplinite, amintiri frumoase, clipe fericite, dorinte realizare si...memoria punctului sau sa ramana vie in cat mai multe alte puncte. Intr-o infinitate de puncte ‘negre’, nu poti fi cel ‘rosu’, dar iti poti gasii punctul alaturi de care sa nu mai conteze ‘culoarea’, punctual, impreuna cu care, sa devi virgula..sau apostrof!
Punct.