Ganduri!

Eu cand mai dorm? Oricum n-am somn. Atunci ce fac…sau mai bine sa nu fac, astept ca acele ceasului sa linga timp in favoarea mea, a noastra..NOI..Care NOI? Si timpul…se scurge pentru ‘noi’ sau pentru ‘ei’?.Nu conteaza, timpul oricum se scurge. Iubesti!? Iubeste. (punct)
Cum sa iubesti, ce sa iubesti? Mai bine nu. Ai grija de tine si incearca sa nu te mai impiedici de trecut…infige bine stangul in prezent si cu dreptul fa un pas mare catre viitor, sau mic…important e sa fie! Dar cu iubirea cum ramane? Pai nu ramane…vine si ea, independent de tine..sti povestea cu pasarea (elibereaz-o si daca te iubeste se va intoarce la tine, daca nu, inseamna ca nu a fost niciodata a ta).Atunci…nici un atunci. Deschid messenger’ul si nu e. Il inched la loc si aprind lunima. Atunci o vad, e chiar aici, e langa mine, se uita la nesomnul meu si incearca sa stea treaza alaturi de mine. Nu reuseste, adoarme inainte sa imi termin ideile asa ca nu mai am nimic de facut decat sa ii urmez exemplul. Dar cum sa fac asta cand nu stiu unde e iubirea..am eliberat-o. Se va intoarce!? Cand voi afla!? Cand se va intoarce!? Cum o va face!? De ce imi pun atatea intrebari!? Mai bine tac. Ma uit in jur si nu vad decat lumina becului care atarna ca spanzurat de tavan. In rest nimic. O camera goala, o camera fara suflet, o camera cu vedere la mare. Acolo imi zboara gandul. Si la iubire..iar la iubire…la ‘paserea’ ce nu stiu daca se va mai mai intoarce vrodata la mine! Poate nici nu conteaza. Important e sa fie libera si fericita! Asa! Si eu…eu ce fac!? Deocamdata nimic. Doar ii urmez exemplul si ‘zbor’ in pat. Dorm. Maine va fi o zi lunga. Iubire. Destin. Blestem. Sansa. Viata.(pe un peron). Si mangustele care nu se tem de cobre, le tatoneaza si le ataca inaite ca acestea sa reactioneze. De ce nu se tem mangustele? Pentru ca sunt singurele fiinte imune la veninul cobrei. Nici eu nu ma tem. Sunt imun la veninul iubirii! sau NU? Ramane de vazut! Ceasul linge in continuare timp...


Au fost doar niste ganduri ratacite!