R.I.P.

Ne stim batranii, ai nostri sau ai altora. De la un moment dat incolo incep sa se gandeasca la ”marea traversare”. Se apuca sa-si cumpere hainele pentru ingropaciune, unii isi cumpara chiar sicriul, de locul de veci nu mai vorbim, prosoapele apar si ele ordonate frumos, snopul de luminari isi asteapta datoria, inghesuit undeva printr-un dulap…stiti povestea, pentru noi e trista dar pentru ei este o stare naturala, incheie socoteli…

Oare, la noi cum va fi... va dati seama ca la noi va sta treaba cu totul altfel? Adica, daca nu ne rezolva inainte de termen tigarile, munca de 24/h pe zi sau ratele, creditele la banci...va dati seama ce avem noi de facut la categoria “incheiere de socoteli”?

Partea asta cu scandurile, carpele si luminarile o rezolvam dintr-un click, cumparam cu cardul de credit serviciul “death below extended” in care intra toate cele, plus doua bocitoare si o limuzina neagra...

Dar noi avem cu totul alte probleme:

In primul rand ne activam casuta vocala a telefoatelor mobile (pentru fiecare operator in parte...evident) cu un mesaj profund si explicit...sa stie omul ca te-ai dus intrun loc mai bun, sa inteleaga ca te cauta in zadar...

In al doilea rand setam un auto-responder pe mail, ceva funny dar totusi „serios”, ceva de genul “Eu m-am dus, asta e reply-ul pe care ti-l da fantoma mea care bantuie netul”.

Dupa ce-am rezolvat-o si pe asta fugim repede la pagina de hi5, sau pe blog si facem un filmstrip al vietii noastre, imagini de la nastere si pana aproape de ”end zone”. La fel, pus un mesaj frumos si deosebit de adanc, sa rupem lacrimi si zambete deopotriva.

Si asta fu, faci toate astea si te intinzi linistit pe pat (nu inainte sa dai SHUT DOWN la utilaj).
Ar mai fi ceva la care nu m-am gandit?

DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA IN PACE PE CEI CE NU MAI SUNT PRINTRE NOI!

CONDOLEANTE MIYAGI! (click)