don't cry

Intr-un gand vechi, cineva ma ruga sa scriu si despre tine. Iti dedic aceste cuvinte, tie celui care in dimineata aceasta mi-ai spus pauza. E oare suficient? Oare nu m-am trezit inca? Sa scriu acest mesaj in vis? Nu cred, pentru ca simt o lacrima cum imi gadila obrazul drept, sigur nu dorm. Ai fost singurul vis pe care mi l-am dorit atatea luni, te-am facut sa te simti important de fiecare data, am facut din unul doi si acum platesc.
E urata dimineata asta, nici soarele nu a vrut sa mai iasa, probabil stia ce ma asteapta. Nu am inchis un ochi toata noaptea, ma trezeam si ma uitam la telefoane sa gasesc un semn de la EA. Nici pe ele nu le mai vreau. Am pus armele jos pentru ca am pierdut lupta. Am plans. O lupta pe care am dus-o cu mine insami pentru ca visul a ramas in lumea lui. Da, ieri am plans de ciuda, de nervi, de bucurie! E liniste, atat de liniste incat imi pot da seama in cate cioburi se sparge un pahar. E linistea in care si ceasul a incetat sa mai grabeasca timpul. Linistea de care nu aveam nevoie, in schimb am nevoie de TINE.
Visul meu!