miercuri, 19 august 2009

singur in mijlocul multimii

intr-o zi am sa ma ridic si am sa plec. am sa ma duc acolo unde imi zboara gandul mereu. departe. departe de tine, departe de ea, pedarte de voi toti...departe chiar de ceea ce insemn eu.
am sa ma pierd in marea de oameni ce va sa fie in jurul meu si am sa tip fara ca cineva sa ma asculte. am sa fiu eu insumi, in lumea lor. in lumea oamenilor care nu te asculta.
am sa fiu singur in mijlocul multimii. e cea profunda senzatie de libertate. doar tu si nimeni altcineva, desi esti inconjurat de oameni. tu si muzica ce iti alina auzul. tu si gandul ca vei reusii. tu si speranta primului vis. tu si tot ce poate fi mai bun in tine...
nu mai e mult pana ce voi gasi calea spre tine. nu mai e mult pana ce vom fi unul si acelasi...intr-o lume de monstri, doar prin lupta poti biruii. prin lupta 'care pe care', nu prin lupta dreapta. deasupra noastra zboara deminii cu aripi negre si ochi albi. nu sunt ai nostri. demonii din noi nu zboara. nu stiu sa zboare. nu stiu nici sa resprire. aproape nici nu stiu ca sunt pe cale sa existe.
ei imi dau puterea de-a fi eu insumi. de-a fi asa cum vreau. de-a crede in ceea ce fac, si de-a lupta pana la capat pentru un vis.
mai e putin si incepe restul vietilor noastre. tu stai acolo si zambeste. zambeste si spera in visul nostru, pentru ca cerul incepe sa prinda culoare...

momentan, eu sunt singur in mijlocul multimii!

2 comentarii: