astazi, stateam intr-un loc uitat de lume, singur. doar cate un pescar mai trecea si imi deranja linistea dominata de sunetul naurii. un sunet linistit. asurzitor. melodios. incantator. in momentul in care am decis sa plec, am avut nesimtirea de a ma gandii la tine!
sti cum te-am vazut?
te-am vazut acolo, langa mine, pe o banca. imbracata in alb. ca un inger. inconjurata de flori si parfum imbietor. te uitai la mine si zambeai. zambeai ciudat. zambeai si erai tu. erai frumoasa. pareai ca plutesti. si ma asteptai langa tine, pe banca. si eu zambeam. zambeam pentru ca erai acolo si te priveam.
te-ai uitat spre mine si mi-ai spus "hei, te iubesc!", ti-am raspuns simplu si sigur "stiu! si eu te iubesc!". era insa o distanta ciudata intre noi. cu fiecare pas pe care il faceam spre tine, banca pe care stateai se indeparta! distanta ne oprea! banca plutea, si tu cu ea. insa erai acolo. si asta era tot ce conta! erai acolo si ma iubeai!
oare existi?
oare chiar esti acolo?
chiar ma iubesti?
intr-un final am revenit printre muritori. inca se auzea sunetul naturii. eram acolo...eu si apa. si am inceput sa zambesc. sunt lucruri care mi se intampla, cu tine in gand! sunt lucruri pe care nu le-as schimba cu altele, niciodata!
intelegi?
Publicitate
Acum 2 zile
Chiar inteleg. Mi s-a intamplat: a fost un sarut, urmat de o privire fixa in timp ce se indeparta + "...always...!" si un "..me too" cu zambetul pe buze.
RăspundețiȘtergereN-ai cum sa vrei si cu atat mai putin sa poti schimba astfel de lucruri. Ele exista si punct. There's no argue in that :-) Sunt putini cei care inteleg si accepta astfel de lucruri.
Cum sa spun?te cred...mi se intampla si mie...doar ca ...visele uneori te atrag atat de mult inspre ele incat triesti un fel de vis invaluit intr-un mister ciudat...nu stiu ce spun eu aici...sunt cuvinte care se aduna la un loc si incerc sa iti spun doar ca...poate chiar exista sentimentul aclea suprem...intr-un fel sau altul ...iar noi formam sentimentul intr-un fel unicat...aberez...sper ca ai prins ideea :)
RăspundețiȘtergere@WinDance: multam fain :)
RăspundețiȘtergere@Angel: visul...eu sunt un visator atat la prorpiu cat mai ales la figurat...eu traiesc sperand si crezand in visul meu...nu pot sa accept realitatea daca nu este asa cum vreau, si nu este...deci...imi place sa cred ca visul ne formeaza pe noi, ca oameni, si doar visand putem merge mai departe...
in momentul asta as fi un om gol dpdv sentimental, daca nu as visa...
seara faina voua!
Realitatea depinde foarte mult de starea de visare. Nu stiu cat de valabila e si reciproca, dar vreau sa cred ca Visarea ii este suprema Realitatii. Realitatea e visare si visul e realitatea...eu de aici trag concluzia clara ca visarea e in avantaj clar, chiar daca apar amandoua in aceeasi cantitate. Stim cu totii...calitatea... :-)
RăspundețiȘtergerefrumoasa exprimare pacat ca visele se termina dimineata
RăspundețiȘtergerenumai u si Eminescu mai aveti vise deastea ;)) (poate scri si u un Luceafar :D)
RăspundețiȘtergereP.S: de la Tibi: "esti un clasic in viata" coitzen
@WinDance: asa'i, visul domina si influenteaza realitatea daca iti doresti :)
RăspundețiȘtergere@PACO: uneori visul incepe abea cand te trezesti
@ice-c: poate l-am scris deja :P