scrisoare catre prietenul meu imaginar

Imi amintesc cum imi spuneai prin '02 ca nimic nu este imposibil si ca fraiede destinului imi apartin, ca nimic din ce imi propun nu mi se poate si nu imi pot refuza. Imi amintesc cum ma ridicam din tarana, la fotbal, privind prin mine si raspunzandu-mi la intrebari atat de banale acum si cu atata miez pentru mine atunci. Imi raspundeam prin tine. Tu imi raspundeai. Cred, acum, ca iti raspundeai tie si eu eram doar mijlocul de a pune intrebarea. Dar, foarte bine, se poate ca rolurile sa fie inversate… La urma urmei, doar erai parte din mine...
Vreau sa te atunt ca inteleg, in sfarsit, ca am dreptat si gresec in acelasi timp. Ca adevarul meu nu este acelasi cu adevarul prietenilort mei (reali) ca fraiele destinului chiar stau in mainile mele, insa nu intotdeauna stiu sa le manevrez. Intr-adevar nimic nu este imposibil si doar prin speranta, prin at-i urma visul poti obtine ceea ce-ti doresti.Imposibilul este atat de relativ, iar creatia lui atat de departe de lumea asta, incat ne pierdem pe drumul ce trebuie parcurs pana la el. Fiecare ne pierdem cum putem si cum stim si cum am invatat mai bine sau mai prost de la viata. Eu visez. Visez cu ochii deschisi. Si lupt in continuare pentru visul meu!
Poate te intrebi cum am ajuns in punctul asta. In situatia asta. Ei bine, mi-ar fi foarte greu sa iti explic, insa dupa atatia ani mi-am dat seama ca intradevar pot face ceea ce vreau cu destinul meu, ca pot tine cu siguranta fraiele acestuia, ca voi invata sa le si manevrez cum trebuie. Poate atunci nu intelegeam la ce te referi, cu adevarat, insa acum stiu. Stiu si iti scriu aceste randuri pentru a te informa ca sunt aici. Sunt mai viu ca niciodata si mai dornic ca niciodata sa lupt si sa-mi indeplinesc visele.
Vreau sa te bucuri si sa lupti alaturi de mine. Sa fin noi aceiasi din copilarie. Sa nu ne pese de griji, de probleme, sa nu ne complicam. Sa fim unul si acelasi...

Cu drag, prietenul tau
Razvan