Gandul imi zboara departe, ca de foarte multe ori, dealtfel. Amintirile o iau razna. Melancolia m-a cuprins si mi-a alungat somnul! Mi-e dor! Mi-e dor de ceea ce a fost demult…de ceea ce am trait candva si de ceea ce imi alimenteaza toate trairile, pe plan sentimental, de atunci! Mi-e dor de ultimul sarut!
Oare poti sa uiti sa saruti? Nu m-as mira. Cand e vorba de uitare, prea multe lucruri sunt posibile ca sa fiu sigur ca nu se poate uita cum sa saruti! (si nu ma refer doar la partea strict tehnica). Un lucru am invatat cu siguranta si nici nu l-am uitat. INCHIDE OCHII!
Cel mai greu e atunci cand te uiti in jur, ajungand sa nu mai intelegi de ce. Ca si acum, gandurile o iau razna sfaramandu-ti globul in care aveai de mult impresia ca existi,traiesti,ti-e bine...insa realizezi ca globul e atat de fragil si cel mai mic amanunt il poate distruge. Un sarut furat nu se pune! Nici un zambet fortat nu poate intotdeauna ascunde durerea din spatele sau! Iti dai seama ca tot ceea ce ai facut in fiecare zi, in ultimul an, nu e decat rutina, o rutina din care nu ai realizat nimic, o rutina care nu te-a invatat sa zambesti din nou sincer, o rutina in care tot ceea ce faci nu-si gaseste rostul, trecutul e mai puternic si singura dorinta e sa revina...trecurul sa devina viitor! Prezentul e rutina!
“Timpul e relativ!” intotdeauna timpul a fost foarte important. Suntem legati de timp permanent. Fie ca asteptam sa treaca cat mai repede si sa vina momentul mult visat, fie ca trecerea lui ne intristeaza atunci cand vrem sa ramana pe loc, timpul face doar ce stie…curge! Ati putea spune ca am o problema cu timpul. Nu e prima data cand ma leg de chestia asta! DA! Am o problema cu timpul! De cele mai multe ori il simt ca pe cel mai mare dusman! Cand vreau sa treaca, sta. Cand vreau sa stea, zboara. In general, timpul nu a fost de partea mea! “Imtreaba-l pe domnul de langa tine daca stie cum sa intoarca trenul si sa opreasca timpul”. De-as fi stiut sa iau decizia corecta la timp…dar nu mai e loc de regrete…daca tot a trecut, nu-mi ramane decat sa nu regret, sa traiesc visand la gustul ametitor al ultimului sarut si sa spun pentru a ‘n’-a oara ca SPERANTA MOARE ULTIMA!
*naratorul din mine a obosit! Urmeaza Paler!
ciao
Ar trebui sa intrii inauntru.
Acum 3 zile
Capul sus,mergi mai departe...chiar daca te doare...amintirea ei,faptul ca nu/mai poti sa fii din nou cu ea...chiar daca...trebuie sa mergi mai departe cu demnitate,dragutzule.
RăspundețiȘtergereIntr-un final sunt sigura ca iti va fi bine si frumos,asa cum meriti...stii tu mai bine...speranta...! :)
hei...ms mirey pt sustinere....dar...e bine si frumos si asa! nu tre sa o iei foarte personal :)
RăspundețiȘtergerechiar daca scriu din experienta (sau nu...asta doar eu stiu :P)..aici pe blog las naratorul din mine sa-si faca de cap, puri si simplu ;)
Nu se poate ignora o persoana care scrie ceea ce ai scris tu.Daca ai timp,intra pe http://blogulsufletelor.blogspot.com , iar acolo vei vedea unul dintre blogurile mele,unde sufletul omului este pe primul plan pentru mine,problemele acestuia,si alte surprize de asta data placute de care te vei izbi intrand usor si fara graba in arhiva.O sa iti mai citesc blogul.Deci sigur nu te ignor.
RăspundețiȘtergereAdi