poezie esuata

...si mi se pare ca te joci cu umbra mea, pe drum, dar astazi te simt mai aproape, si nu te mai transforimi in scum. gandul imi zboara iar departe si imi surade negru norul, as vrea sa te mai vad odata sa-mi stergi o lacrima si dorul. as vrea sa simt ca pot sa zbor prin mine, si sa descopar cum a fost ieri, si maine. tu trebuie sa-mi amintesti sa nu-mi las sufletul sa plece, sa imi zambesti si sa m-atingi incet, cu mana rece. si seara cand incerc sa te-nteleg mi-e greu, caci tu nu esti aici, decat in gandul meu.
cand ploua cerul peste mine, as vrea ca tu sa ma-nvelesti, cu adieri de trup senine , cu vorbe dulci si cu povesti. inchide ochii si lasa trandafirul sa se scufunde in pamant, e alb, e vestejit si singur, ar trebui sa fie al nostru legamant.
momente ce n-am sa le uit niciodata, niciodata, NICIODATA, chiar daca asta-i doar o poezie esuata...