Obosit si plictisit de atata umblat prin ploaie sa asezat la umbra unui nuc batran. Nu stia daca apa care ii curgea pe fata erau picaturi de ploaie sau sudoarea efortului depus, pentru a ajunge dincolo. Tot ce vroia in acel moment era sa se odihneasca si sa bea o cana de apa rece. Il dureau picioarele si spera sa se opreasca cat mai curand ploaia pentru a putea continua calatoria.
“Paragina multa, rugina la genunchi si uscatura la raguseala”…asa ii spusese un domn in tren, in timp ce se intorcea de la mare! Nu intelegea de ce i-a venit tocmai asta in cap, si incerca sa gaseasca o legatura cu situatia in care se afla el, dar era zadarnic. Se gandea la faptul ca umbrela a lasat-o in cui, la plecare, crezand ca vremea va fi frumoasa…”ghitusca masii de treaba, daca o aveam acum putea continua si pe ploaie”
Calatorea spre o destinatie necunoscuta, spre un loc magic despre care se zvonea ca obiectele urca la deal singure, in loc sa o ia la vale, ca acolo exista o piramida a destinului si daca iti pui o dorinta in fata ei se va indeplini, dar pe dos! Pe o plaja pustie, un om statea intins la soare si i-a povestit despre acest loc unic. Neavand nimic de pierdut si chiar nimic de riscat, a decis sa plece in cautarea locului cu pricina. Dorinta lui era sa-si intalneasca jumatatea, si prin urmare trebuuia sa isi puna, in fata piramidei, dorinta de a fi singur intotdeauna! Dar ploaia nu se opera! Soarele ardea si nucul incepea sa nu-i mai ofere protectia de care avea nevoie. Era o zi de marti. Poate miercuri va fi mai bine!
...si vara se scurge ca berea pe tricou :I
Ar trebui sa intrii inauntru.
Acum o săptămână
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu