El, intr-un fotoliul din piele rosie, asezat in mijlocul camerei sufocate de atata mobila. In jeansi, descult, cu camasa albastra, cu gulerul ridicat si manecile suflecate. Tine in maini o carte fara coperti si nu pare ca citeste. Asteapta parca, sa afle cum se sfarseste povestea de dragoste. Fata ii e lipsita de orice fel de traire. O expresie sobra de pe care nu poti citi nimic. Enigamtic. Si enervant de cuminte...
Ea, in aceiasi camera cu fotografiile lipite prost pe toti cei cinci pereti. Goala. Sta langa fereastra deschisa, pe care se strecoara cativa stropi de ploaie. Viseaza cu ochii deschisi. Langa ea, vaze pline cu crini albi. Mirosul lor puternic aproape doare. La fel si melancolia ei. Si doar un bec deschis, umbrintu-i pe jumatate trupul perfect...
Intre ei, o distanta usturatoare! Fac parte din lumi diferite, si nu sunt pregatiti sa infrunte iubirea! Ii geala doar visul. Visul desenat cu creta, de ingeri, in noptile cand s-au iubit! Visul tainuit de ceasuri fara cifre. Visul ce nu incape in intunericul noptii. Ca intr-un film regizat prost. Si speranta. Speranta si mirosul crinolor albi...
Ar trebui sa intrii inauntru.
Acum o săptămână
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu