Natura noastra!

Mai sti ce inseamna sa te bucuri!? Sa te bucuri de natura si de aer curat!? Sa te bucuri de cantecul greierilor, de zbuciumul brotoceilor si de liliacul care te ameteste!? Sa te bucuri cand stai pe malul apei si ‘asculti’ natura…visezi ca intr-o zi totul va fi asa cum vrei tu si ca viata e cel mai frumos lucru care ti se poate intampla..visezi sa iubesti si sa fi iubit de fata visurilor tale...astepti momentul sa spui SUNT FERICIT!

Nu ma numesc Andrei, Mihai, Razvan, Marius..nu ma numesc decol..pur si simplu sunt! Incerc sa dau un sens imaginii care imi inunda privirea, raului care curge lenes in fata mea, fara inceput si fara sfarsit. Ascult pasartile si broastele care isi canta ‘melodia existentei’ pe malul apei si se ascund de lumina cristalina a soarelui. Ma plimb usor, in sens contrat raului si astept sa se intample ceva...dar nimic. Fac un pas in ritmul in care altii ar face doi..nu ma grabesc! Maine oricum vine, apa curge in continuare si iarba tot verde va fi! Cerul vibreaza. Sunetul ‘muzicii’ imi incanta auzul. Privelistea parca ingheata. In ciuda faptului ca sunt doar eu si natura…nu ma simt singur!

Dar ce stiti voi…habar n-aveti ce simt eu acum si ce vreau sa spun imi bat capul de pomana si pierd esentialul. Gata. Aici se inchide ‘poza’. Pentru voi raul nu mai curge. A secat. Pasarile nu mai canta. Va ataca si va indeparteaza din locurile in care ele sunt ‘stapane’! Nu si pe mine. Eu sunt unul de-al lor…stiu sa le ascult si sa le respect. Natura voastra e formata dintr-o ‘mare’ de betoane. Aerul vostru e produs de esapamentul auto. Al meu de frunzele pomilor. Am spus gata.

Plecati! Imi 'murdariti' natura!